Sa auzi iarba cum creste :
-azi pot spune ca am auzit vegetatia cum creste in linistea solemna a desertului fara nisip. Totul este parjolit de soare si ca in filme vezi ghemotoace de scaieti traversand strada purtate de vant. Nici o urma de umbra, nici o picatura de apa si totusi in acest peisaj exista viata. Linistea e tulburata doar de cantecul linistit al greierilor (doamne de cand n-am mai stat sa ascult ca in copilarie la tara, greierii cantand noaptea intreaga!), de zborul haotic al lacustelor, de cate un mic paianjen plutind prin aer agatat de o mica panza purtata de vant spre alt niciunde. E o experienta stranie sa fi pe aceste drumuri rurale fara tipenie de om sau masina, kilometri intregi printre si peste dealuri, ca prin niste defileuri imense, unde singura prezenta a omului este drumul si cele cateva ferme rasfirate puternic irigate.
Mare este tara de sub soare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu