Psihologia marilor autostrazi

Mda, nu pot spune ca asta e partea cea mai usoara, dar cateodata e cea mai rapida si cam unica posibilitate. Cum sta treaba? F. simplu trebuie sa ramai complet rece la sutele de masini care trec pe langa tine, la cativa metri distanta, la peste 65mile/ora (adica ceva peste 100km/h), cand simti "briza" ce te loveste dupa ce trece cate un TIR de peste 25m lungime, cand ai continuu in cap acel uruit infernal de roti, de motoare. In mod sigur un mod de tortura psihologica, dar eu ma uit la ea precum calire si concentrare a mintii asupra altor lucruri mai esentiale (precum ce am citit aseara, ca citesc cam 3 carti de-o data si alte verzi-uscate). In plus nu toate partile unei autostrazi sunt chiar rele: azi treceau TIRuri intregi pline de ceapa si zburau cepele (nu erau acoperite in partea de sus) in toate directiile n-aveau treaba. Tot asa a trebuit sa mai fac slalom si printre cartofi, morcovi si ceva porumb, deci n-aveam treaba mancare pe autostrazile americane berechet. Am aflat pe urma si cauza, dupa ce am intrat in micutul orasel Boardman (a nu fi confuzat cu Boring prin care am trecut acum cateva zile, dar era mult prea plicticos asa ca am plecat repede) unde era o fabrica mare de facut "potato-chips). Cel putin aveam parte de o margine a carosabilului f. lata chiar daca era destul de plina de pietris, cioburi si alte gunoaie, dar macar aveam si eu drumul meu dom'le!

Tot inainte vrednici pionieri!

PS: si aveti grija prin deserturi cum umblu eu acuma nu e indicat sa iesi de pe carosabil prin balarii si cactusi ca mi-am spart un cauciuc iarasi ( e plin de tepi) si saracele copite ale lui Kiki erau pline de tepi precum un arici, noroc ca i-am facut pedichiura draguta de ea.