Despartirea de ocean n-a fost usoara in mod sigur. Am stat pe mal, pierdut in reverie cateva ore, absorbind insetat fiecare minut, fiecare val. Doream sa le acaparez pentru cat mai mult timp, sa le inchid adanc in lacasul inimii mele. Partea cea mai deosebita a fost cand am mers cu bicicleta pe fundul oceanului pt. circa 4km. Mareea era f. joasa, nisipul ud si batatorit, asa ca n-am rezistat si am luat-o pe Kiki si am alergat-o pe malul oceanului. Sublima experienta.
De aici am luat un autobuz pana in Victoria unde am avut una dintre cele mai placute surprize posibile: un tip pe care l-am contactat prin e-mail mi-a lasat cheile la casa lui si mi-a zis ca pot sa stau acolo linistit in timp ce el era de fapt plecat in Vancouver. Nu mi-a venit sa cred ca asa ceva mai exista inca pe lumea asta. Tot ce cunostea despre mine era din weblogul acela in engleza. Fantastic! Bineinteles ca aicea m-am simtit in largul meu, am avut chiar camera mea pentru 3nopti, m-au uitat la ceva filme, am vizitat oraselul care este micut, istoric si cochet, m-am simtit bine in alte cuvinte. D-abia aseara mi-am intalnit benefactorul si e un tip extrem de deschis si volubil. Mersi Todd!
Acum spre marele S U A!
Un comentariu:
Ce mai faci?
Vorbind de acest Todd, reactia lui m-i se pare generoasa dar si intr-un fel normala. Adica cineva care calatoreste mii de kilometri numai cu cortul in spate nu este tipul de om de care sa-ti fie frica ca-ti fura lucrurile materiale din casa daca-l adapostesti. I-a fost clar si lui, un tip intelept, se pare, ca lucrurile din casa lui nu te-ar interesa in felul in care i-ar trebui sa se ingrijoreze, dar in acelasi timp cred ca i-a facut placere sa ajute pe cineva. Bravo lui, zic eu, si ma bucur sa aud ca mai sunt totusi si oameni de genul asta pe lume (nu numai genul de chinezoica de care ai pomenit mai anterior!).
Drum bun de aici incolo si ai grija.
Gabriel
Trimiteți un comentariu