Stiam ca n-o sa plec din Canada fara sa prind si un urs negru de coada. Si uite-l aicea ca era exact vis-a-vis de mine pe partea cealalta a drumului si am trecut pe langa el la vreo 9m ca se uita si el la mine si se mira unde mi-e motorul. E ceva senzational sa te uiti in ochii acestui mamifer in imparatia sa. Si de asta nu mi-a fost frica ca era vegetarian si pastea iarba deci nici o problema, probabil ca intra in categoria ierbivorelor cu caprioarele (vezi intrarea anterioara in jurnal) pt. ca se uita la mine pascand in liniste ca o caprioara, fara nici o frica.
Ha, ca l-am prins pe pelicula!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu