De pe Savary Island

-din Lund, la capatul drumului, am prins un mic taxi-vaporas care m-a dus pana pe Savary Island, o insulita in forma de semiluna de cam 10km lungime pe 1.5 latime inconjurata de plaji cu nisip fin ce le rivalizeaza si pe cele din Hawaii. Asfel m-am ratacit ore in sir, de pe o plaja pe alta, smitind nisipul fin strecurandu-se printre degetele de la picioare, sau apa calduta a oceanului Pacific sub talpi. Cu adevarat un paradis, mai lipseau doar cativa palmieri si mi-ai fi putut spune ca sunt in Hawaii. Pe plaja mai nimeni, chiar daca insula e destul de populata cu casute de vacanta, mai trecea din cand in cand cate un caiac, cate o canoe, mai vedeai cativa copii jucandu-se in nisip fara nici o grija. Toate acestea pe fundalul Muntilor de Coasta pe de-o parte si pe cealalta varfurile inzapezite a muntilor de aproape 2000m de pe Vancouver Island, unite parca de un albastru de nedefinit intre cer si impunatorul ocean Pacific.

O soarta explozibila pe Ketlle Valley Raildroad :

-cum era sa uit de viata sarmanului muncitor de cale ferata de odinioara care trebuia sa instaleze sine de tren prin inima muntilor, sa construiasca tunele si poduri, sa taie paduri si sa mai si supraveituiasca toate acestea! Si sa nu va inchipuiti ca a fost usor. Si cine sunt cei care au suferit cei mai mult? Bineinteles ca imigrantii (de prin Estul Europei, Italieni, Asiatici) care veneau aicea pe noile meleaguri la sfarsitul secolului 19, inceputul lui 20, sa-si creeze o soarta mai buna. Dar multi n-au mai ajuns sa vada lumina la capatul tunelului, datorita in special unei noi inventii : dinamita. La inceput pe langa tarnacop se folosea praful de pusca ca sa ‘explodeze/sape’ prin piatra, dar cu inventia dinamitei totul devenea teoretic mai usor. Problema a fost insa ca exista un compromis in toate si anume dinamita ingheta iarna si nu exploda. Ca atare sarmanii muncitori o incalzeau cu grija in tigaie pe foc si astfel multi n-au mai vazut lumina unei noua zi.