Mi-am cumparat casa pe malul Pacificului!
Don Quixote
Adresa: Hornby Island, malul de nord, chiar langa Pacific,
British Columbia, Canada
Asa se face ca neavand nici o treaba, pierde vara prin Hornby Island, o insulica micuta vecina cu Vancouver Island, aventurierul dumneavastra a poposit pe o plaja uitate de lume si de aglomeratia ultimului long-weekend al verii, pe malul oceanului Pacific. Aicea pe aceasta plaja micuta s-a facut ca mi-am gasit casa: o mica constructie din lemne aduse de valuri si maree pe care cineva le-a asamblat cu dibacie unele peste altele formand astfel un adapost cat de cat. Bineinteles ca prin acoperis se vad stelele iar barnele laterale au niste spatii destul de mari intre ele, dar e chiar placut ca trece briza si pot sa le consider oarecum drept niste ferestre. Deci ca protectie mai ioc, nici n-am usa, dar nici nu-mi trebuie, cel putin nu ma bate soarele in cap, ca atunci cand mi-a venit idee nastrusnica sa ma culc in acest adapost.
Zis si facut, dar problema e cum sa aduc bicicleta pana pe plaja cu pricina care se afla destul de departe pe o carare destul de inaccesibila pt. Kiki, asa ca am legat-o pe Kiki de un pom, sa nu mi-o fure careva (nu prea era ea fericita sa se desparte de mine, dar i-am zis ca ma intorc repede si-i cumpar o inghetata a doua zi), mi-am umplut rucsacul cu toate cele mutatului intr-o noua locuinta (adica : pat=saltea gonflabila, plapuma=sac de dormit, perne=rucsacul umplut cu prostii, computer=adica laptop ca suntem in secolul 21 nu?, bibiblioteca adica o carte de Steinbeck si jurnalul) si astfel pe l-apus de soare (se vedea superb prin usa) m-am vazut cazat in noua locuinta. Home sweet home! Mi le-am aranjat pe toate ca sa ma simt ca acasa si dupa ceva tevatura ca stateam cam prost cu apa (un ocean de apa si nici macar o picatura de baut, dar cel putin pot sa ma spal cu ea pe dinti) hai sa ne culcam.
Ha, ha usor de zis, mai greu de facut. La inceput a plecat oceanul. Da nu glumesc ca mareea scadea si eu care-mi luasem casa pe malul oceanului (chiar am si inotat la o aruncatura de bat de acasa) auzeam apa clipocind si retragandu-se ca pana de dimineata aveam casa pe aratura si oceanul la o cale de o sageata trasa de Praslea cel voinic nu de saga. Si asta n-ar fi fost chiar rau, ca era un clipocit destul de placut, dar pe urma au venit luminile plutitoare de craciun. Acum chiar ca am luat-o razna nu? Nu stimabili, treceau vapoare imense de turisti (de sute de milioane de dolari), care de care mai luminate ca un pom de craciun, in drum spre Alaska banuiesc si faceau valuri care creau adevarate tsunami pana ajungeau la mine, ca-mi dadeau senzatia ca o sa ma trezesc si eu prin Alaska pe undeva, noroc cu mareea ca plecase oceanul deja de acasa ca altfel as fi avut dusuri la fiecare ora ca n-a fost unul doua au trecut toata noaptea cel putin vreo 6-7. Pe urma sa completam spectacolul mai erau si niste lei de mare tare jucausi, auzi doamne, la ora 3AM, ei pleoscaiau si sareau prin apa (cica la prins de peste) ca parca eram la delfinariu. Si mai pe urma ma cam orbea osia de la Carul Mare care o vedeam prin acoperis ca-mi venea sa trag jaluzeaua de la atatea lumini ceresti; pana si constelatia Orion adormise ca nu-mi aduc aminte sa-l fi vazut niciodata la orizontala, dar na! Si toate acestea ar fi fost f. usor de indurat daca n-ar fi fost si atacurile aeriene de la escadrilele de tantari pacifici (cred eu mai prostovani ca cei atlantici), de care nu aveam nici o protectie nemaiavand panza de la cort. Ah, teroristii, s-au razbunat pe saturate.
Astfel se face ca dupa o noapte alba intr-o cocioaba din barne albite de soare pe malul Pacificului, m-am decis sa ma pun iara pe duca si s-o scot pe Kiki la alergat, ca nu gaseste omul liniste si pace pe malul oceanului cu nume f. pacifist.
La drum razboinici cavaleri, la drum!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu