Afara-i frig. Respiratia iti pluteste in aer. Ingheata. Se scoboara pe pamant. Soarele se ridica fara graba peste munti topind ceata si frigul diminetii. Se anunta o alta zi frumoasa la umbra Muntilor Stancosi.
-3 luni de la “eliberare”, timpul a trecut dupa un ritm natural, mult mai incet, lumea nu mai pare a fi cum a fost. Stau si ma intreb oare cum va fi dupa un an? Cine stie oare!
“Şi dacă luna bate-n lunci
Şi tremură pe lacuri,
Totuşi îmi pare că de-atunci
Sunt veacuri.
Cu ochii serei cei dentâi
Eu n-o voi [lumea de odinioara] mai privi-o...
De-aceea-n urma mea rămâi -
Adio!’ M. Eminescu
-ieri am sarbatorit distanta de 6000km. Inca putin si ating raza pamantului acesta pe care m-am pornit sa-l hoinaresc cu dor de duca, cu setea de a gusta si altceva, de a explora cu ochi pagani, de a trai viata pe care mi-am dorit-o... Ironic este cum la fiecare mie de km, mama natura imi tranteste cate un deal chiar inainte si o ploaie spumoasa dupa. N-a ratat-o niciodata pana acuma! Noroc ca ieri ploaia a fost mai mult de forma ca mi-ajung atatea dusuri inspumate.
-va las sa ma indrept spre alte culmi, spre zarile indepartate, spre orizonturi necunoscute, sa traiesc aievea un vis preafrumos in care simt pamantul ca nimeni altul: fiecare metru l-am trait, cu fiecare rotatie a rotii, am simtit fiecare crapatura, fiecare pietricica, fiecare deal, am trait cu vantul in piept si din spate, am fost insotit de raze de soare, ciripit de pasari si ploi biblice, mirosuri fine de liliac in floare sau pajisti alpine in alte cuvinte: AM TRAIT!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu