La cules de gunoaie

Si mi-am mai adus aminte de o intamplare haioasa. Ultimele zile in Vancouver le-am petrecut la un cuplu de ciclisti de lunga distanta, Ryan si Kristen pe care i-am intalnit prin Internet. Nu stiu daca am mentionat dar ei tocmai renunta la slujbele lor (sunt cam de varsta mea) si vor sa plece intr-o calatorie de minim 6 luni din Vancouver pana in Mexic si inapoi, dar daca pot sa munceasa pe drum, nu au un termen fix de intoacere si se gandeau sa vanda ceva fotografii, iar ea sa confectioneze papusele din plus. Sper sa aiba bafta!

Orisicum intamplarea haioasa are de a face cu faptul ca in momentul in care ne-am napustit noi la locul lor (inchiriau parterul la o casa) ei tocmai aveau un mic yard-sale (adica vindeau prostiile acumulate prin casa de-alungul anilor pe iarba din fata casei) ca sa mai stranga ceva bani pt. calatorie.

Asa se face ca la sfarsitul acestui yard-sale au mai ramas tot felul de prostioare care n-au reusit sa le vanda (precum mobila, carti, si alte vechituri) si cum nu mai vroiau sa le bage iarasi inauntru le-au lasat afara pe iarba si au pus un semn: FREE STUFF (adica lucruri pe gratis).

Si atuncea a inceput circul. Daca mai inainte nu aveau prea multi clienti, d-apai sa vezi cum se adunau ca ciorile la cadavre. Mai ca se impingeau unii pe altii care sa ia ce. Asa o comedie umana fantastica. Unii veneau timizi uitandu-se stingher in toate directiile, altii se infigeau si umpleau portbagajele sau desagile, altii le tot sortau de parca le inventariau sau le atingeau atat de gingas de parca erau piese de muzeu.

Dar cel mai comic a fost o chinezoiaca durdulie cu ochelari de soare care nu s-a lasat pana nu a umplut o patura intreaga cu prostii. S-o fi vazut pe tanti cum aduna tacticoasa orice prostioara, cu ochelarii pe nas si cu tigara in mana, iar sotul ei cel pampalau, badea Chan, care d-abia se misca de subt papucul doamnei lua f. mocait patura si o cara agale la masina si incarca obiectele in portbagaj de parca erau tablouri de Renoir nu niste gunoaie sparte, rupte si fara valoare. Era poezie pura!
Ea sorta, el fara sa protesteze in nici un fel, incarca zeci de kg de prostii in masina, obiect cu obiect din patura in masina, f. grijuliu de parca l-ar fi mancat cuconita sa sparga vreun ulcior sau sa rupa coada la o tigaie. Cel putin cred ca era fericit ca nu-i cheltuia banii nevasta. Cu adevarat ceva fantastic sa vezi cum se inghesuie lumea la lucruri gratis, chiar daca nu au nevoie si vor ramane in alta cutie, in alt garaj, sa fie vandute la un alt yard-sale.

O lume materialista ce nu cunoaste limite pe aicea! Sa speram ca macar sunt fericiti, dar am dubii.

La mai multe!