Pe drumuri prafuite de timp si de munte...

Aventura continua pe drumuri prafuite de munte si de timp pe o fosta cale ferata in urma careia a ramas doar un miros de altadata. Asa asociez eu mirosul de linie ferata, cu niste timpuri pierdute in care zeci de oameni s-au straduit din rasputeri sa construiasca o linie ferata peste munti. Ceea ce-au reusit e fantastic: o panta de maxim 3%, poduri peste poduri, tunele peste tunele (unul de 918m umed si intunecat, o senzatie f. stranie sa orbecaiesti prin el) si niste peisaje montane superbe, nimic comparabil cu cele din Ontario, Quebec sau celelalte provincii.

Periculos? Eh acuma, nu vezi picior de om, ci doar "rahat" de urs (chiar am mai vazut un urs negru care cobora agale exact pe drumul pe care venisem noi cu 10min inainte, falnic exemplar de "free spirit"), cica sunt si jderi, serpi cu clopotei, tot dichisul ce sa mai.

Dar cel putin sunt tare incantat ca am scapat de masini, de zgomot, de acel uruit non-stop. Nu mi-a venit sa cred ce placut e sa nu mai trebuiasca sa ma uit constant in oglinda retrovizoare. In schimb acum ca am prins gustul drumurilor de munte (am urcat ieri pe acest drum nepavat de la 500m la 1200m), am prins si gustul pamantului, adica mai exact al prafului care a acoperit totul intr-o pulbere fina de ne-a facut ca niste purcelusi!

Si a propos de purcelusi:

-ne-am intalnit cu unul din Australia care arata atat de haios ca nu m-am putut abtine sa nu rad in hohote dupa ce a plecat. Era tare durduliu, pe o bicicleta tapana cu suspensie si era tot plin de praf si de noroi pe fata dupa 10 zile de umblat prin pustietate. Sa-l fi vazut cum dadea din codita (adica s-a bucurat) cand a vazut si el in sfarsit niste oameni dupa o lunga absenta, a zis ca tot ce a vazut au fost fluturasi, o ursuaica cu 3 pui si ceva serpi cu clopotei. Cica de trei ore vorbea singur ca sa-si tina de urat si sa mai sperie si animalele salbatice. Deci il intelegeti ca avea saraculutul pofta de joaca si de conversatie, mai si ce rotofei mai era. Si dotat ultimul racnet cica: avea un sistem GPS (cu locatie prin satelit), heart rate monitor (monitorizeaza bataile inimii, pulsul) si culmea e ca n-avea o harta mai amanuntita cu drumul, asa ca habar n-avea cat mai avea de mers pana la liman (adica la civilizatie). In plus cu toata bicicleta lui ultimul racnet, ii zguduise drumul creierasii (era si cald afara) ca era tare perpelit amaratul, cica rupsese cateva spite la roate si scula lui meschera de reparat se rupsese in bucati de la atata vibratii.

Poate o idee la ce ne asteapta, dar pana acuma suntem fericiti in noul nostru parfum de praf (pudra ultra fina a L'Oreal) si pornim si noi lunga cale de a ne transforma in purcelusi sper ca nu si la gabarit doar la aparenta :)