-mai intai l-am intalnit pe conu’ Gigel : un personaj ilustru demn de admiratie. Ne-am apropiat de palatul sau ilustru (adica o cocioaba derapanata) la marginea localitatii West Summerland (adica taramul verii permanente). Nici n-am apucat sa batem la usa castelului care rezona cu muzica rock ca a si iesit conu’ Gigel tare dezorientat sa ne intrebe ce dorim? Noi l-am intrebat daca am putea campa in maiestoasa livada de pomi fructiferi care se intandea cat vezi cu ochii in jurul castelului. Bineinteles ca asta l-a luat complet prin surprindere, la care ne-a clarificat ca el de fapt inchiriaza castelul de la conu Al si ca livada apartine acestuia. Dar cea mai dura afirmatie a fost ca ar trebui sa mergem sa-l cautam pe conu’ Al pe care nimeni (adica nici el) nu-l poate gasi. Asta ne-a adus atat de mult aminte de incidentul cu cautarea domnului Bob din Hafford, SK incat ne-am decis sa abandonam aceasta idee nastrusnica si sa ne incercam norocul in alta parte.
-si asa am dat de conita Getuta Speriuta. Ea uda florile in gradina si ne-a intampinat cu : Pardon! Pardon! Pardon! de am crezut ca era surda sau ceva. Well, se pare ca nu era surda dar nu era nici de prin partea locului ca era din Alberta si se tot scuza in toate felurile ca ea habar n-are de nimic prin zona si mai asa si pe dincolo. Tot ce stia e ca era un magazin de dulciuri mai peste deal pe care ni l-a recomandat si drept centru de informatii. Dam sa plecam si aici vine si bomba : alearga dupa noi si incepe mai mult in soapta sa ne spune ca trebuie sa avem mare grija, ca exista un mare pericol. Asta mi-a starnit curiozitatea ca sa aflu, tot in soapta, precum o taina mare, ca trebuie sa ne pazim de serpii cu muzicuta (adica cu clopotei). Si nu numai de ei ca asta n-ar fi nimic, dar sa ne pazim si de serpii Bull (neveninos) care mananca serpii cu clopotei, deci ceva si mai si. Auzi bazaconie, cum se transfera veninul de la un sarpe la altul si ce monstri ne stau la panda prin apropiere. Ma uitam la ea perplex, femeie serioasa in toata varsta si parca ne spunea povesti de speriat copiii mici. Imi venea sa-i spun si eu una cu balaurii pe care i-am vazut pe drum, dar m-am gandit ca nu mai iese din casa saracuta si asa ii era cam frica sa ude florile ca doar-doar o sari un sarpe din acela mitologic s-o inhate, mai ales ca n-a vazut unul niciodata, dar asa i s-a spus ei ca nou venita. Si am pornit iarasi pe caile lumesti in cautare de aventura si personaje interesante.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu