A fost de neuitat, in primul rand ca n-am fost singur si al doilea ca Mirela a gatit o cina traznet in seara de ajun, pe care am udat-o din plin cu Porto.
In ziua de Craciun am fost amandoi la biserica si a fost iarasi o experienta ciudata sa aud slujba in spaniola, intr-o lume atat de straina, dar atat de primitoare...
In rest ne-am ratacit la intamplare pe strazile pietruite spre locuri cat mai ascunse, cat mai uitate de timp. Am inspirat panorama unei lumi coloniale cu case ce ascund in incita lor adevarate nestemate de curti interioare. Erau atatea oportunitati fotografice la fiecare pas ca parca aparatul foto nu mai contenea sa click-aia.
Parca ne-am trezit in vechea Spanie, neschimbata, nepoluata si neatinsa de sute si sute de ani...
In Sucre am trait cu adevarat linistea Craciunului pe care ne-o doream!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu