- Pomul Crăciunului - George Coşbuc
- ,Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
- Pădurea iarna doarme, c'aşa vrea Dumnezeu.
- Şi numai câte-un viscol o bate uneori,
- Ea plânge atunci cu hohot, cuprinsă de fiori.
- Şi tace-apoi şi-adoarme, când viscolele pier,
- În noaptea asta însă, vin îngerii din cer.
- Şi zboară'ncet de-alungul pădurilor de brad,
- Şi cântă'ncet; şi mere şi flori din sân le cad.
- Iar florile s'anină de ramuri până jos
- Şi-i cântec şi lumina şi-aşa e de frumos!
- Iar brazii se deşteaptă, se miră asta ce-i,
- Se bucură şi cântă ca îngerii şi ei.
- Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
- Dar uite ce-ţi trimite dintr'însă Dumnezeu.
- Un înger rupse-o creangă din brazii cu făclii,
- Aşa cum au găsit-o, cu flori şi jucării.
- Departe într-un staul e'n faţă-acum Isus,
- Şi îngerii, o, câte şi câte i-au adus.
- Dar el e bun si'mparte la toţi câţi îl iubesc,
- Tu vino, şi te'nchină, zi: "Doamne-ţi mulţumesc".
duminică, 24 decembrie 2006
Craciun fericit!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu