Cum a fost Peru?
-oarecum ca o explozie de cultura, daca pana acum pot spune fara nici cel mai mic regret ca SUA si Canada nu au o cultura in adevaratul sens al cuvantului, aicea am trait din plin o civilizatie post-incasa. Eram atat de insetat de cultura, de inedit si asta este exact ce am obtinut aicea.
- o lume aparte cu multe contraste de la o civilizatie apusa a incasilor, in orasul inghetat in timp si piatra Machupicchu in inima muntilor si a padurii sub-tropicale, la viata sateana cu piata de duminica in Chinchero si Pisac in care lumea se imbraca pestrit si viata pulsa la complet alt ritm, si pana la viata cu adevarat instrainata de modernitate in insulele de pe lacul Pipicaca (ahem, pardon, Titicaca). M-a frapat mult sa traiesc pentru o clipa intr-o cultura inca neafectata de masini, McDonalds, TV, Nike chiar daca stiu ca si aceasta cultura este pe cale de disparitie. Mi-a placut ca era autentica si ca nu se imbracau sau faceau anumite lucruri numai pentru turisti, o faceau ca sa supravietuiasca intr-o lume mult mai simpla fara electricitate si in colibe din pamant. Am ramas si adanc impresionat de faptul ca ne-au primit cu atata binevointa in aceasta lume, ca nu ne-au facut sa ne simtit ca niste bani ci drept oameni. Nici macar n-am simtit distanta care deseori apare intre lentila aparatului de fotografiat si subiect, am trait efectiv in mijlocul lor.
-Peru a fost complet inedit: intre o civilizatie apusa incasa si o civilizatie care apune a indigenilor ce inca vorbesc limba incasa Quechua, am simtit pentru prima oara cum traiesc si alti oameni, in asa numita lume necivilizata, dar care constituie 75% din aceasta planeta.
Atat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu