Tot in San Francisco am avut prilejul sa intalnesc si un cititor dedicat al jurnalului meu. Rick imi citea jurnalul in engleza aproape zilnic si mi-a scris chiar un ‘comment’ in cartea de oaspeti. Cand a aflat ca voi pleca din San Francisco a insistat sa ne intalnim si efectiv m-a coplesit. In primul rand m-a ajutat sa-mi duc bicicleta la reparat cu truck-ul lui, pe urma cand a venit Mirela ne-a scos la un bar si ne-a facut cunostinta cu copii lui. Mi-a spus ca este extrem de incantat sa ne fi intalnit, d-abia asteapta sa spuna la toti colegii lui de lucru cum a decurs intalnirea noastra. In plus ne-a oferit o gramada de mici atentii precum o sticla de vin (pe care am descoperit-o ascunsa in cutia de la bicicleta d-abia in Peru) si tot felul de prajituri. A mers pana in panzele albe : a facut tot posibilul sa scape de la servici cat mai repede duminica seara si a alergat cu noi si bicicletele in furgoneta lui pana la aeroport unde a stat la coada alaturi de noi peste 2 ore pana la miezul noptii! Cum poti sa nu-i multumesti unui asemenea om care a dat tot ce a putut din el, fara sa ceara nimic in schimb? Ii multumesc destinului ca mai sunt astfel de persoane precum Rick pe aceasta lume. Iti multumesc Rick ca ai fost asa o parte frumoasa din calatoria mea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu