-viata la latitudinea de 13g sud de ecuator ne-a prins intr-un val vartej destul de rapid. Pesemne are de-a face cu faptul ca acum traim cu capul in jos si ni s-a urcat sangele la cap! :) Poate are de-a face si cu faptul ca dandu-ne jos din avion in Cuzco, la o altitudine mai inalta decat niciodata, la 3250m, ne-am simtit putin ametiti chiar din start. E greu de crezut ca viata poate decurge atat de normal la aceasta altitudine, dar va garantez ca orice efort, din lipsa aclimatizarii, te face sa pufai ca trenul in gara. Simti efectiv ca te dor plamanii.
-Si leacul? Imediat, ca nici n-am apucat sa ne dezmeticim bine, o vad pe Mirela cumparand niste bomboane de coca de la o batranica care vindea deasemenea si frunze de coca. D-abia ajunsi la hotel ne-au mai ‘incalzit’ putin spiritele cu un ceai de coca si asa bineveniti ne-am dus direct la culcare ca eram tumefiati dupa o noapte alba in aeroportul din Lima (am avut un decalaj de circa 12h intre zboruri).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu