-intrand in acest oras cu autobuzul dinspre Peru n-am sa uit prima reactie a Mirelei : ‘Prefer sa nu ma dau jos din autobuz!’. Ne-a intampinat acea imagine de saracie crunta care-l cutremara pe orice calator neinitiat in tainele lumii a treia, sau mai putin dezvoltate... Imaginati-va drumurile nepavate pe care curgeau torente de apa, casele neterminate si parca nelocuite, maldarele de gunoaie, de moloz in lumina cenusie a unei ploi reci si al vantului ce starnea furtuni de praf. Imposibil sa nu te simti putin coplesit si totusi... Si totusi ca sa intelegi aceasta lume trebuie sa inveti sa o privesti cu alti ochi, sa o privesti dinautru, fara prejudecatile lumii din care vii. Traiesti o multime de sentimente precum soc, infioarare, frica contrastand cu admiratie la ingeniozitatea acestor oameni de a se adapta si trai intr-o lume ce respira la un ritm neinteles celor cei cu ochi profani.
-cu toate acestea, La Paz a fost o surpriza foarte placuta. In fundul acestai vai, intre munti la peste 6000m, pulseaza un oras cosmopolitan prins intre 2 lumi : lumea moderna a microbuzelor, a bancilor, a mall-urilor si a reclamelor si lumea atemporala a indigenilor imbracati in costume traditionale si vorbind Aymara sau Quechua. Aicea te pierzi in haosul autoturismelor (ceva infernal : claxonand continuu, urland destinatiile, trecand peste pietonii de pe trecerea pietonala, acoperind totul intr-un nor de esapament) in multimea de oameni si de produse, o forfota ce nu conteneste la nici o ora din zi sau noapte. Un vacarm si o nebunie care te copleseste, te oboseste, te atrage cu un magnetism tainic. Aproape ca nu exista un coltisor de trotuar ramas, unde sa nu fie ceva taraba cu produse de vanzare, tone si tone de marfa si o vanzoleala continua de oameni. Ce sa mai zic de lumea exotica din piata cu fructe nemaivazute, cu frigarui din inima de vaca sau llama, cu sucuri de portocale proaspat stoarse in fata ta, toate la niste preturi inimaginabil de ieftine (cum spunea Mirela ca le-ar da si romanilor lectie). Spre exemplu stam la un hotel in centru cu $10/noapte, o cina fabuloasa pt. 2 la un restaurant luxos a fost cam $15, iar mancarea si jus-urile pe strada sunt de ordinul centilor. Parca e oarecum putin ca si Bucurestiul de dupa revolutie. O lume inimaginabila la peste 3700m in inima Anzilor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu