Ciudatenii si cum nu am mai fost pribeag pt. o saptamana, dar acum iarasi pe drumul ascuns al pribegiei
"Cum n-oi mai fi pribeag
De-atunci înainte,
M-or troieni cu drag
Aduceri aminte."
M. Eminescu
-ce ciudat poate fi sa te intorci in locul unde ai trait, anume Toronto, chair la o absenta de numai 6 saptamani. Locul din care m-am sustras si unde am renuntat la toate: casa, masa, dus (f. imp.), masina, slujba si o tona de alte posesii materiale ca oarecum sa ma intorc iarasi la ele pt. un moment. Ce stres! N-am crezut.
-vreti adevarul? E trist, dar nu duc lipsa acestor lucruri, ba dimpotriva, vreau sa renunt la si mai multe din bagajele mele (oarecum simbolic bagajul meu din viata precedenta). Ce stres mi s-a parut sa conduc o masina printr-o canicula de peste 30gC, sa ma lupt cu traficul nebunesc de pe 401 (una dintre cele mai congestionate autostrazi din N. Americii) si nu-mi venea sa cred cum se ridica praful de la diversele constructii si poluarea care plutea inert deasupra orasului inghitind cladirile intr-o ceata chimica atotcaparatoare. Pana si oamenii pareau doborati de calduri ca in acest oras toti se plang ca ba e prea cald vara, ba prea frig iarna si cum pe aicea par a fi numai 2 anotimpuri, Torontonianul tipic pare vesnic nefericit.
Ce sa mai zic de vacarmul general care parca asurzeste si mai mult decat zgomotul masinilor care treceau de langa mine cand cu bicicleta in calatorie. Parca ma gandesc deja cu jind la aerul curat si rece pe de malul Atlanticului sau la lacurile albastre, limpezi si racoroase care ma asteapta in continuare.
De ce-mi va fi dor este de mancarea gustoasa si indestulatore pe care am primit-o aicea de la familie si cei apropiati (am halit o friptana la ai mei cat toate zilele, sper sa-mi ajunga dpdv psihologic macar, pt. tot restul calatoriei).
M-am intalnit deasemenea cu colegii de la lucru si cu prietenii mei (scuze am uitat sa fac o poza!!!) care erau toti incantati de calatoria mea, s-au uitat cu nesat la multitudinea de poze si ne-au urat mult succes in continuare.
De aici, eu impreuna cu prietena mea Mirela, plecam spre coasta de vest, spre Vancouver, dar probabil ca vom sari anumite portiuni ca sa petrecem cat mai mult timp in Muntii Stancosi si pe malul Pacificului.
Va salut stimabili!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu