Accidentul Mirelei

Accidentul:

"Lumea nu te va lăsa să trăieşti cum vrei tu, dar dacă eşti destul de tare, cel puţin nu trebuie să trăieşti cum vrea ea." Andrew Vachss

Ziua a inceput f. propice si pe masura ce ne distantam de Toronto ne simteam tot mai bine, dar se pare ca ceva amenintator plutea in aer!

Soarta a fost extrem de crunta fata de Mirela in prima zi cand fara nici o vina a ei, bicicleta a suferit o defectiune tehnica imprevizibila, astfel incat Mirela a pierdut controlul directiei coborand acest deal la circa 64km nord de Toronto. Incercand sa recapete controlul, ea a fost aruncata violent de pe bicicleta la o viteza considerabila suferind astfel julituri la ambii genuchi, la cot si o taietura f. adanca pe frunte deasupra arcadei drepte. Norocul ei ca purta casca ca probabil ca asta i-a salvat viata. Nu va pot descrie prin ce am trecut in momentele acelea cand citesti acel amestec de groaza, neintelegere, durere, lacrimi si sange pe fata prietenei tale.

Nici eu nu am mai fost aceeasi persoana, parca sufletul mi s-a "spart" intr-o multime de cioburi:

• unul incerca cu disperare sa o calmeze pe Mirela in starea ei de soc

• altul sa culeaga bicicleta si bagajele rasfirate in mijlocul drumului

• altul sa opreasca o masina sau sa gaseasca o modalitate de a chema o ambulata/ajunge la spital cand am vazut ca va avea nevoie de copci si ajutor medical imediat

• altul sa opreasca potopul de sange care se revarsa de pe fruntea ei si ma acoperea in valuri rosii in timp ce cautam cu disperare trusa de ajutor medical

Am avut noroc ca a doua masina care a trecut pe langa noi a oprit, am aruncat toate bagajele in tufisuri si impreuna cu un domn f. amabil am transportat-o pe Mirela la spitalul de urgenta din Orangeville in mai putin de 20min de la accident. Pierduse mult sange, era inca in lacrimi si soc, dar a primit atentia medicala cuvenita rapid si eficient. A avut noroc ca nu a suferit nici o fractura, doar acea taietura adanca care a necesitat 19 copci (exact acelasi nr., culmea, cat am avut si eu cand am suferit un accident f. asemanator la varsta de 18ani in acelasi loc pe frunte, ironic dar trist), restul au fost doar niste julituri oarecum superficiale.

De aici ne-am intors acasa cu tatal ei si un prieten al familiei, care au venit sa ne ia de la spital. Acum Mirela, pe care o admir nespus, se va reface pentru circa o saptamana, dar intentioneaza sa continue. Asemenea curaj si darzenie in fata sortii e demn de admirat.

Nu voi putea uita niciodata acel chip in lacrimi si sange, o imagine care va ramane cu mine pentru totdeauna!