luni, 16 aprilie 2007

Un strop de suflet

Era ceva in aer...

Simteam un deznodamant! Oarecum ceva se incheia aici...

Retraiam acea senzatie de pe ultima suta de metri a unui maraton! Stiti cum e acest sentiment?

- esti obosit, dar intangibil! N-ai cucerit numai durerea, te-ai cucerit pe tine insati. De-acum incolo nu te vei mai privi niciodata cu aceasi ochi.

Vezi linia de sosire si re-parcurgi mental tot traseul! 42195m! Precum legendarul
Pheidippides pe buze si-n inima ai un singur gand:

"Νενικήκαμεν!" (Nenikékamen = Bucura-te, am invins!)

-dupa care te poti prabusi! Sa speram ca nu ca si legendarul soldat grec, care a rostit acest cuvant si s-a prabusit pentru eternitate! Cu toate acestea numele lui si faptul in sine au devenit legendare si vor dainui atata timp cat vor fi oameni pe acest pamant.

Si, ma rog, ce legatura are aceasta cu aventura mea?

-doar ca simteam ca un alt capitol se incheie. Savuram din plin ultimii km pe bicicleta in Noua Zeelanda

-de aicea cine stie? Ma reintorc la Wellington sa o astept pe Mirela, sa ma ocup de restul calatoriei in Asia (vize si informatii despre China si India) si alte probleme administrative...

De aicea devine o alta calatorie, ce nu poate fi clasificata mai presus sau prejos, doar altfel...

De aici nu voi mai fi singur, de aici intram iarasi pe un taram necunoscut, de aici nu va mai fi numai cu bicicleta (de fapt si de drept m-as bucura ca macar o mica parte sa fie cu bicicleta).

Nu regret nimic, dar simteam nevoia sa inspir adanc aerul tare dinprejur. Sa retraiesc mental fiecare metru, acum atat de aproape de linia de sosire.

Simt nevoia sa ma imbat de aceasta senzatie de a zburda singur, liber, in tihna, cu vantul in piept pe un drum uitat de toti.

Mersi Kiki mi-ai dezvaluit o perspectiva a lumii pe care atat de putini altii o mai vad in goana lor spre niciunde.

Ratacindu-ma pe cai ascunse m-am regasit intr-un strop de suflet ce reflecta intreaga lume!

VENI VIDI VICI

De fapt asta e putin incorect! Poate ar trebui spus: Am venit, am vazut, am invatat! (ca de cucerit, nu mi-am cucerit decat frica, dar de invatat am invatat multe).

Adio

Niciun comentariu: