-mi-am dat seama cat de important este acest aspect al calatoriei. Fara sa atingi sufletul oamenilor pierzi oarecum esenta a ce inseamna sa traiesti intr-un anumit loc.
-asa se face ca ma gandeam sa ocolesc orasul Christchurch, cel mai mare de pe insula de Sud, dar soarta s-a decis sa ma indrepte inspre el orisicum. Si cine sunt eu daca nu un aventurier in voia vantului? Si a ploii? Si a durerii de stomac...
-mda cand m-am trezit azi dimineata le cam ploua si ma durea si putin stomacul de la cina „copioasa” de aseara: vorba vine, dar am facut niste excese cu pizza la pranz asa ca seara am avut parte numai de mere proaspat culese din copac si nuci la fel de proaspat culese de sub copac. E si se pare ca stomacul meu s-a razvratit putin de la atatea mere si facea fite!
-asa ca mai pe vrute, mai nevrute, prin ploaie m-am indreptat spre Christchurch. Si aicea am avut parte de una dintre primirile cele mai inimoase din Noua Zeelanda. Aicea i-am intalnit pe Steve si Carol (i-am contactat printr-un website, dar avand in vedere ca era long-weekendul cu Pastele cam toti s-au scuzat ca pleaca pe undeva sau au invitati ceea ce mi se parea complet previzibil si acceptabil). Nu Steve si Carol insa, care m-au intampinat cu bratele deschise si pentru 2 zile m-au facut sa ma simt ca fiul ratacit prin lume si reintors in sanul familiei.
-este o diferenta enorma intre a fi un oarecare intr-un alt camping sau alt hostel si a vedea lumea prin ochii unui localnic. Este aceasta dimensiune umana, ospitalitatea fata de un strain care iti mai da speranta in lumea asta. Ce mult conteaza pentru spirit un dus fierbinte, un pat adevarat si sa te simti printre prieteni, macar din cand in cand!
Mersi Carol si Steve!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu