-azi a inceput la fel de linistit pe Otago Central Rail Trail, admirand pe ici-colo istoria acestor locuri (de la calea ferata, la oarecum acel El Dorado deoarece zona a fost bogata in zacaminte de aur). Acum n-au ramas decat umbrele unor orasele cochete fondate pe aceasta trecatoare „goana dupa aur” si adevarate campii aurii de fan unduind in vant si pascute linistit de catre vaci si oi. Orisicum un peisaj superb complimentat de aceasta dimensiune istorica a locurilor!
-a urmat un drum neasfaltat peste Trecatoarea Danseys (935m) care in pofida asteptarilor a fost extrem de idilic. Era ingust, suprafata relativ buna si cu trafic automobilistic foarte redus (cam 2 masini m-au depasit in peste 25km), iar panoramele pastorale imi taiau respiratia (da, chiar mai mult decat urcusul in sine :). Parca eram in peisajul acela mioritic! Si cum sa nu am aceasta impresie avand in vedere ca pe o portiune buna, mi-am asumat rolul acela vechi de cand lumea, de pastor. O turma intreaga de oi s-a pus in miscare pe acest drumulet, iar eu le goneam in stil „cavaleresc” din urma. Si sa vezi ce mai fugeau, la deal nici vorba sa le prind ca alergau cu 20km/h, dar pe portiunile mai drepte si cu claxonul in functiune, sa vezi ce accelerau grasunele. Ca sa vezi distractie pe capul meu pentru cativa km nu gluma. Chiar ma simteam putin ca Don Quixote care-si imagina acea turma de oi drept o armata cat ii frunza si cat ii iarba si dadea iama in ele lovind cu lancea in stanga si-n dreapta creand panica in randurile acestor fapturi atat de blande si blajine. Cel putin eu nu foloseam lancea ci claxonul :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu