-eh si acum cu Kiki bolnavioara si fara „picioare” pe spate pune-te si cauta o roata in oraselul Omarama. Usor de zis, greu de facut! Du-te mai intai la cele 2 statii de benzinarie/depanare, du-te la aprozar, du-te la cafenea, du-te la camping, du-te la cele 2 motele, du-te la magazinul de anticuri, intreaba lumea pe strada... Nada, zip, zilch... Parca cautam graalul si nu doar un cauciuc amarat care sa ma lase sa-mi iau iarasi zborul peste munti si peste vai.
-singura sansa era la centrul de reciclare. Asa ca dis-de-dimineata m-am infintat la acest centru plin de optimism si cum steaua mea protectoare mi-a suras iara, am devenit mandrul posesor al singurului cauciuc de bicicleta din tot oraselul Omarama. Si asta la numai $2! Ah, sa ma fi vazut ce mandru ma intorceam spre locul de camping dand un cauciuc de-a dura de-a lungul drumului.
-zis-si-facut am re-echipat-o pe Kiki si am pornit iarasi la drum si bineinteles ca azi nu mai era nici macar o boare de vant asa ca am zburat si am mancat pamant. Si poate ca in momentul acesta inca va intrebati unde a intervenit accidentul acela tragic care mi-a sfarsit calatoria? Eh, hai sa fim seriosi acuma, nu-mi spuneti ca v-am pacalit atat de usor de 1 aprilie? Credeti ca eu ma dau batut asa de usor, dupa ce am impins o bicicleta 5km?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu