E oarecum ciudat sa te reintegrezi in lumea orasului dupa o absenta indelungata!
Primele cateva zile sunt o placere, simti nevoia de repaos, dar dupa aceea incepi sa simti cum se infiripa un sentiment de neliniste metafizica. Simti nevoia de acel drog.
Aveam nevoia de acea "soma", de liberatea de a pluti in voia vantului, singur cu bicicleta si cu lumea intreaga la picioarele noastre.
M-a simteam pierdut, dezorientat si incercam sa-mi linistesc picioarele tanguitoare cu cate un alergat, yoga sau cu bicicleta prin oras, dar nu era acelasi lucru. Dar oarecum aveam acelasi sentiment de dinaintea calatoriei: ca traiesc doar partial.
Noroc ca am mai iesit cu Peter si cu Cristina prin imprejurimile orasului si mi-am mai ocupat cat de cat timpul cu cititul (simteam o sete apriga de a citi orice imi cadea in mana), cu vechea adictie a Internetului si cu documentatul calatoriei ce va urma prin Asia.
E interesant cat de "inconstant" e omul. Cand e la drum viseaza la linistea si comfortul unui acoperis, iar cand e sub un acoperis viseaza la viata din afara peretilor.
Si ca intotdeauna adevarul este undeva la mijloc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu