-cum stii ca o sa ai o zi buna inca de dimineata? In primul rand incepe de cu seara! Pui cortul pe marginea lacului si privesti absolut traznit apusul de soare peste Alpii de Sud cu Mount Cook si Mount Tasman la orizont. Ceva de nedescris, nici macar fotografiile nu pot reda aceasta feerie pe pamant. Parca nici nu-mi mai venea sa intru in cort si de fapt nici n-am intrat pana nu s-a innoptat.
-pe urma noaptea! Te trezeste sa „uzi florile” pe la miezul noptii si vezi cerul acela instelat si cu o luna aproape plina oglindindu-se pe suprafata acestui lac de vis chiar daca poarta un nume ciudat: Pukaki. Iarasi un spectacol de nedescris, un tablou nocturn poleit de lumina lunii.
-pe urma ai parte de un rasarit superb si mananci micul dejun de doua ori! Nu nu ca celebritatile de prin Hollywood care cica „gusta” mancarea de 2 ori: o data intrand pe gat si a doua oara iesind (stiu cam scarbos dar asa e cand suferi de anorexie si vrei sa fii slab). In sfarsit, la ce ma refer este ca eu mi-am luat micul dejun in cort, am strans totul si cand eram aproape gata cu impachetatul m-am trezit cu Hans elvetianul. Nu mai putea de curiozitate sa afle care cum stau lucrurile cu bicicleta asta prin ploaie si pe unde etc. etc. Asa ca avea multe intrebari si m-a invitat sa iau micul dejun cu el si cu sotia lui Monika in campervan-ul lor. Un cuplu foarte de treaba la aproape 65 de ani dar le-as fi dat cu 10 ani mai putin atat de bine se mentineau si nu mai conteneau sa-mi puna intrebari despre asta si aia si cealalta. Erau foarte incantati si in final m-au invitat si prin Elvetia pe la ei, ca sa vezi cum se creaza „pile” prin lume. Mersi Hans si Monika!
-si bineinteles ca de aicea a urmat iarasi o zi de vis pe malul lacului Pukaki si pana la lacul Tekapo. Sunt zile din acestea care nu pot fi puse in cuvinte, trebuie sa fii acolo, sa le traiesti, in aerul acela proaspat sa-ti simti inima razand de atata bucurie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu