-am stat si m-am gandit la o mica povestioara plina de talc pe care mi-a spus-o Claudiu mai demult. Dupa cate mi-aduc aminte era vorba de un sfant/calugar care trebuia sa repete de 1000 de ori rugaciunea inimii si cand ajungea la a 999-a se oprea. Sau trebuia sa tina post 7 zile si in ultima ora lua o bucatica de paine. Si oare ce semnifica toate acestea? Biruinta asupra mandriei! Nu se putea mandri nici ca a spus cele 1000 de rugaciuni, nici ca a fost in stare sa tina un post de 7 zile si asftel putea sa o ia linistit de la capat. Astfel inlatura ispita „destinatiei/sfarsitului” si reincepea „calatoria/drumul adevarului”.
-asa si eu incerc sa-mi stavilesc mandria care incearca sa ma corupa la tot pasul. Nu ma pot mandri ca am fost in jurul lumii cu bicicleta ca drept distanta voi fi departe de circumferinta pamantului, nu ma pot mandri ca am traversat Canada de la un ocean la altul ca am sarit o portiune considerabila in centru, nu ma pot mandri ca am traversat SUA de la nord la sud ca in Arizona am sarit o portiune cu masina si nici macar nu ma pot mandri ca am inconjurat Insula de Sud din Noua Zeelanda ca m-am oprit la mai putin de 300km de Picton (unde am inceput-o).
-mandria e capcana ce ti se deschide la tot pasul. Mandria este atunci cand soarta te pune la incercare sa vada daca ti-ai purificat sufletul, sau mai trebuie sa continui pe drumul nesfarsit al incercarilor, al reincarnarii fiecarei experiente. Toti ne mandrim cu ce avem, cu ce-am facut, cu cine credem ca suntem, dar nu realizam VIDUL acela pe care-l creaza acest pacat atat in propria noastra viata cat si in vietile celor din jurul nostru care se lasa ispititi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu