Azi e ultima mea zi pe acest fluviu care acum s-a latit la circa 40km si are maree si gust de sare (da l-am gustat). Regiunea si drumurile sunt superbe, e surprinzator cateodata ce poti gasi la o cotitura de drum si cate locuri micute si ascunse am gasit.
Acum inchipuiti-va:
miros de fum de lemne arzand in soba, o adiere de vant, pa malul fluviului St. Laurent, pe o pajiste de iarba plina de flori Mircea mananca. Si anume: paine calda cu masline de la boulangerie locala unsa cu pate de ficat cu mirodenii, salam nemtesc (ca cel de Sibiu), branza suruvite cumparata direct de la ferma si legume proaspete. Si ca desert magiun de prune facut de bunica locala si petit pain au raisins (o alta nebunie, placinta cu stafide), de parca, m-am regasit un pic iarasi in Franta. Main non je ne regrete rien! La est belle quand le soleil brille! Te unge la suflet si ca sa va fac in ciuda e faptul ca nici nu castig nici macar un gram in greutate din cauza efortului (din fericire nici nu pierd ca nu prea am de unde).
Si una mai de neinteles:
ce au quebecosii astia cu sfintii? La ei toate locurile poarte denumiri de sfinti: orice drum e ori Sf. Asta or Sfanta Cealalta motic pt. care m-am si ratacit intr-o seara cand il cautam pe St. Pierre si cu toate ca era pe acea strada in acel oras, nu eram pe Sf. care trebuie. IN sfarsit lucrul care cu adevarat intrece masura este cu Sf. Louis-de-Ha!-Ha! Nu glumesc, exista, se pare ca acest sfant a fost ales pt. ca avea un simt dezvoltat al umorului. E chiar chic sa vezi fiecare satuc micut mandrindu-se cu o biserica falnica, se pare ca cu adevarat oamenii de pe aici duc o viata mai spirituala.
Va las si pornesc sud spre New Brunswick. Am facut peste 1500km si aseara am dormit intr-un parc national superb chiar pe malul fluviului admirand maree si simtind oceanul in aer.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu