Azi e ultima mea zi pe acest fluviu care acum s-a latit la circa 40km si are maree si gust de sare (da l-am gustat). Regiunea si drumurile sunt superbe, e surprinzator cateodata ce poti gasi la o cotitura de drum si cate locuri micute si ascunse am gasit.
Acum inchipuiti-va:
miros de fum de lemne arzand in soba, o adiere de vant, pa malul fluviului St. Laurent, pe o pajiste de iarba plina de flori Mircea mananca. Si anume: paine calda cu masline de la boulangerie locala unsa cu pate de ficat cu mirodenii, salam nemtesc (ca cel de Sibiu), branza suruvite cumparata direct de la ferma si legume proaspete. Si ca desert magiun de prune facut de bunica locala si petit pain au raisins (o alta nebunie, placinta cu stafide), de parca, m-am regasit un pic iarasi in Franta. Main non je ne regrete rien! La est belle quand le soleil brille! Te unge la suflet si ca sa va fac in ciuda e faptul ca nici nu castig nici macar un gram in greutate din cauza efortului (din fericire nici nu pierd ca nu prea am de unde).
Si una mai de neinteles:
ce au quebecosii astia cu sfintii? La ei toate locurile poarte denumiri de sfinti: orice drum e ori Sf. Asta or Sfanta Cealalta motic pt. care m-am si ratacit intr-o seara cand il cautam pe St. Pierre si cu toate ca era pe acea strada in acel oras, nu eram pe Sf. care trebuie. IN sfarsit lucrul care cu adevarat intrece masura este cu Sf. Louis-de-Ha!-Ha! Nu glumesc, exista, se pare ca acest sfant a fost ales pt. ca avea un simt dezvoltat al umorului. E chiar chic sa vezi fiecare satuc micut mandrindu-se cu o biserica falnica, se pare ca cu adevarat oamenii de pe aici duc o viata mai spirituala.
Va las si pornesc sud spre New Brunswick. Am facut peste 1500km si aseara am dormit intr-un parc national superb chiar pe malul fluviului admirand maree si simtind oceanul in aer.
marți, 30 mai 2006
duminică, 28 mai 2006
Pres de Riviere du Loup
In sfarsit pot spune ca am trait cu adevarat o zi:
Am prins prima zi cu soare complet, de-alungul fluviului St. Laurent, mi-am pus cortul chiar pe marginea fluviului, am admirat mareea (da vine pana aicea de la ocean), in costum de baie mangaiat de razele soarelui, de placuta adiere a vantului, cu apa clipocind molcom, cu muntii la orizont pe partea cealalta tot ce puteam sa exclam era:
THERE IS SO MUCH BEAUTY IN THIS WORLD!
Am prins prima zi cu soare complet, de-alungul fluviului St. Laurent, mi-am pus cortul chiar pe marginea fluviului, am admirat mareea (da vine pana aicea de la ocean), in costum de baie mangaiat de razele soarelui, de placuta adiere a vantului, cu apa clipocind molcom, cu muntii la orizont pe partea cealalta tot ce puteam sa exclam era:
THERE IS SO MUCH BEAUTY IN THIS WORLD!
vineri, 26 mai 2006
Din alde Quebec City
Clarificari:
Deci sper sa nu va sperie ultimul meu mesaj ca totusi prefer aceasta calatorie decat orice altceva si nu regret nimic si nu o fac din incapatanare ci din simpla placere de a o face ( si adevarul e ca sunt si multe satisfactii la sfarsitul zilei). Orisicum pe masura ce trece timpul lucrurile devin din ce in ce mai usoare, deci mai putina munca si mai multa placere, deci nu va inchipuiti ca este o goana acerba sa ajung la Atlantic in timp record ca nu e cazul, chiar ma "opresc sa miros florile" (precum ma sfatuia un amic) si sa iau fotografii. Poate toata aceasta izbucnire a avut si de-a face cu faptul ca scriam asta de dedesubtul unei autostrazi(pod sau rampa) in regiunea Asbestos (ca sa vezi ce interesant) unde era frig si bineinteles ca ploua. Deci cum zic astia: enough said...
Salutari din Quebec City, al doilea cel mai mare oras din provincia Quebec unde bineinteles ca ploua, dar asta e, m-as obisnuit deja cu ideea si aseara m-am cinstit pt. ziua dificila pe care am avut-o mai inainte cu un pachet de chips, un lapte cu ciocolata + o ciocolata + o noapte la un pension superb in Plessisville si dintr-o data sa vezi cat de roze par lucrurile. Ca sa vezi ce desfatare pe capul meu, nu?
Si acuma mai cu haz, ce atata necaz:
N-am sa uit reactia unei babe rotunde din Ontario care dupa ce a stat si s-a chiorat la mine vreo 10minute din masina ei (un minivan din ala mare) a iesit contrariata si cu o falca-n cer si una-n pamant mi-a spus concluzia la care a ajuns ea in acest timp. Si anume, ce-oi face eu maica buna, cand or iesi mustele negre la atac si sunt asa ca `"boul pe bicicleta" adica complet expus? La care eu prins pe neasteptate cu aceasta intrebare i-am raspuns ca deocamdata n-am avut de-a face cu asemenea jivine (cu toate ca le cunosc) si ca am un spray si fie ce-o fi. La care ea mi-a intors spatele f. dezgustata de atata nesabuinta din partea mea si mi-a spus ca sunt, dar ca nu stiu eu si a intrat in restaurant sa faca plinul trantind usa. Si asa viata merge tot inainte...
N-am sa uit reactia unei babe rotunde din Ontario care dupa ce a stat si s-a chiorat la mine vreo 10minute din masina ei (un minivan din ala mare) a iesit contrariata si cu o falca-n cer si una-n pamant mi-a spus concluzia la care a ajuns ea in acest timp. Si anume, ce-oi face eu maica buna, cand or iesi mustele negre la atac si sunt asa ca `"boul pe bicicleta" adica complet expus? La care eu prins pe neasteptate cu aceasta intrebare i-am raspuns ca deocamdata n-am avut de-a face cu asemenea jivine (cu toate ca le cunosc) si ca am un spray si fie ce-o fi. La care ea mi-a intors spatele f. dezgustata de atata nesabuinta din partea mea si mi-a spus ca sunt, dar ca nu stiu eu si a intrat in restaurant sa faca plinul trantind usa. Si asa viata merge tot inainte...
Va las cu bine si un weekend placut! Am incercat sa pun si poze dar nu ma lasa serverul de aici,
Mircea
Feel free to call! Free PC-to-PC calls. Low rates on PC-to-Phone. Get Yahoo! Messenger with Voice
joi, 25 mai 2006
D`ou viens tu? Ou est-ce que tu va?
Salutari din Victoriaville, Quebec (la cam 100km sud de Quebec City unde vreau sa ajung maine). Am trecut cu bine de 1000 de km si de acuma ma consider om cu experienta.
Totusi vreau sa pun in context si faptul ca nu tot timpul lucrurile sunt roze, ca sa nu va inchipuiti totusi ca aceasta calatorie e precum o plimbare prin parc. Este mai usor comparabila cu un tur al Frantei cum il fac profesionistii, in fiecare zi e munca, dar totul se balanseaza intr-un final ca sunt si realizari pe masura.
Deci puse in perspectiva:
Partea negativa:
- vreamea incerta, rece, f. ploiasa in ultima vreme, vanturi puternice uneori
- conditia drumurilor de la f. prost pavate la nepavate pana la punctul ca sunt aproape impenetrabile, de multe ori am fost nevoit sa ma dau jos si sa imping bicicleta (lucru pe care niciodata nu o faceam), sau sa o mai trec peste un trunchi de copac etc.
-probleme tehnice cu echipamentul cortul are o gaura in acoperis, salteaua gonflabila s-a spart trebuie s-o peticesc
-incertitudinea de a gasi cazare, ieri cautam un camping care exista in ghid dar nu l-am gasit in realitate si mort de oboseala dupa 120km am dormit intr-o padurice langa terenul de baseball aproape cand se intuneca, e un efort f. dur psihic sa stii ca se intuneca si n-ai gasit unde sa dormi, si tie foame si esti obosit la sfarsitul zilei
-probleme fizice precum diverse dureri care tot apar si dispar, asta mai mult la inceput sa ajustezi toate, ca acuma s-au cam dus
-insecte
-n-am mancat o mancare gatita de 2saptamani, numai de chestii luate de la supermarket, care chiar daca sunt bune ti se cam face lehamite dupa o vreme. Cred ca o sa incep sa mai cumpar si cate o pizza sau sa mai intru prin restaurante, ceva care de obicei nu faceam, sau poate ar trebui sa nu mai fiu asa lenes si sa incep sa-mi gatesc ca am tot ce-mi trebuie numai ca de obicei seara sunt atat de obosit ca e mai usor sa incropesti ceva legume, fructe si salamuri cu branza si cu paine decat sa stau sa gatesc, dar sa vedem sunt inca in perioada de experimentare.
-singuratea de a nu vorbi cu nimeni mai multe de cateva vorbe pe zi (The loneliness of the long distance biker)
-lipsa de prieteni, de familie, de un acoperis, de o zi in care sa nu faci nimic...
Cam atata deocamdata prin ce-am trecut, oricum este o experienta nemaipomenita si invat enorm cu fiecare zi ce trece, mai mult despre mine dar si despre locurile pe unde trec.
Partea pozitiva:
-asta sper sa reiasa din restul jurnalului ca sunt si multe satisfactii dar nu vin gratis, deci n-o sa insist pe partea aceasta
Nu vreau sa va las pe un gust amar, vroiam doar sa pun totul in perspectiva, sunt extrem de mandru de mine si de hotarat sa continui, vroiam doar sa zic ca lucrurile nu sunt complet roze tot timpul dar realizez cat de bine trec mental, fizic si psihic peste toate acestea cand de multe ori simti ca vor sa te doboare. Deja ma simt mult mai puternic din toate punctele de vedere de cand am plecat.
Numai bine si tot inainte si acuma ma simt mai bine ca am spus tot adevarul ca sa nu-si faca lumea iluzii, ca una e sa visezi si alta e realitatea, dar eu sunt ferm decis sa-mi fac visul realitate, bineinteles la un mod cat mai acceptabil ca asta nu inseamna ca voi dormi in padure prin gropi toata ziua, dar si asta e o experienta la randul ei. :)
Mircea
Totusi vreau sa pun in context si faptul ca nu tot timpul lucrurile sunt roze, ca sa nu va inchipuiti totusi ca aceasta calatorie e precum o plimbare prin parc. Este mai usor comparabila cu un tur al Frantei cum il fac profesionistii, in fiecare zi e munca, dar totul se balanseaza intr-un final ca sunt si realizari pe masura.
Deci puse in perspectiva:
Partea negativa:
- vreamea incerta, rece, f. ploiasa in ultima vreme, vanturi puternice uneori
- conditia drumurilor de la f. prost pavate la nepavate pana la punctul ca sunt aproape impenetrabile, de multe ori am fost nevoit sa ma dau jos si sa imping bicicleta (lucru pe care niciodata nu o faceam), sau sa o mai trec peste un trunchi de copac etc.
-probleme tehnice cu echipamentul cortul are o gaura in acoperis, salteaua gonflabila s-a spart trebuie s-o peticesc
-incertitudinea de a gasi cazare, ieri cautam un camping care exista in ghid dar nu l-am gasit in realitate si mort de oboseala dupa 120km am dormit intr-o padurice langa terenul de baseball aproape cand se intuneca, e un efort f. dur psihic sa stii ca se intuneca si n-ai gasit unde sa dormi, si tie foame si esti obosit la sfarsitul zilei
-probleme fizice precum diverse dureri care tot apar si dispar, asta mai mult la inceput sa ajustezi toate, ca acuma s-au cam dus
-insecte
-n-am mancat o mancare gatita de 2saptamani, numai de chestii luate de la supermarket, care chiar daca sunt bune ti se cam face lehamite dupa o vreme. Cred ca o sa incep sa mai cumpar si cate o pizza sau sa mai intru prin restaurante, ceva care de obicei nu faceam, sau poate ar trebui sa nu mai fiu asa lenes si sa incep sa-mi gatesc ca am tot ce-mi trebuie numai ca de obicei seara sunt atat de obosit ca e mai usor sa incropesti ceva legume, fructe si salamuri cu branza si cu paine decat sa stau sa gatesc, dar sa vedem sunt inca in perioada de experimentare.
-singuratea de a nu vorbi cu nimeni mai multe de cateva vorbe pe zi (The loneliness of the long distance biker)
-lipsa de prieteni, de familie, de un acoperis, de o zi in care sa nu faci nimic...
Cam atata deocamdata prin ce-am trecut, oricum este o experienta nemaipomenita si invat enorm cu fiecare zi ce trece, mai mult despre mine dar si despre locurile pe unde trec.
Partea pozitiva:
-asta sper sa reiasa din restul jurnalului ca sunt si multe satisfactii dar nu vin gratis, deci n-o sa insist pe partea aceasta
Nu vreau sa va las pe un gust amar, vroiam doar sa pun totul in perspectiva, sunt extrem de mandru de mine si de hotarat sa continui, vroiam doar sa zic ca lucrurile nu sunt complet roze tot timpul dar realizez cat de bine trec mental, fizic si psihic peste toate acestea cand de multe ori simti ca vor sa te doboare. Deja ma simt mult mai puternic din toate punctele de vedere de cand am plecat.
Numai bine si tot inainte si acuma ma simt mai bine ca am spus tot adevarul ca sa nu-si faca lumea iluzii, ca una e sa visezi si alta e realitatea, dar eu sunt ferm decis sa-mi fac visul realitate, bineinteles la un mod cat mai acceptabil ca asta nu inseamna ca voi dormi in padure prin gropi toata ziua, dar si asta e o experienta la randul ei. :)
Mircea
miercuri, 24 mai 2006
Salutari din Magog, Quebec (nu demagog!)
Aproape de 1000km la bord, cred ca diseara ii celebrez. Altfel de ieri traseul a inceput sa intre in munti (ramasitele Apalasilor) si am avut prilejul sa vad si 2 parcuri provinciale superbe precum Parc de la Yamaska si Parc du Mont Orford (unde am dormit in ploaie azi-noapte), deci lucrurile merg incet dar sigur.
Ah si azi-noapte am fost atacat!!! De o haita de ratoni care la orele 3:05AM trecute fix, au dat iama peste cortul meu si mi-au sutit croaissant (covrigii care va sa zica) din vestibul cortului. Deci inchipuiti-va ca dupa o noapte rece si ploioasa te trezesti la 3noaptea cu niste urlete ciudate (se grohaiau, se muscau unii pe altii, parca eram la gradina zoologica nu in munti), asa ca dupa ce m-am lamurit ce este am bagat restul mancarii in cort si m-am culcat pe partea cealalta. Pana si melcii, prietenii mei s-au urcat pe cortul meu (cred ca le placea ca este galben, e mai delicios) de la atata potop. Nici nu vreau sa sa inchipuiti ce fleasca si ce murdar e cortul meu acuma!
Well, cam atata deocamdata pornesc iar la drum spre nord spre Quebec City si fluviul St. Laurent de care m-am despartit de ceva timp.
Tot mai sus vrednici pionieri,
Mircea
Ah si azi-noapte am fost atacat!!! De o haita de ratoni care la orele 3:05AM trecute fix, au dat iama peste cortul meu si mi-au sutit croaissant (covrigii care va sa zica) din vestibul cortului. Deci inchipuiti-va ca dupa o noapte rece si ploioasa te trezesti la 3noaptea cu niste urlete ciudate (se grohaiau, se muscau unii pe altii, parca eram la gradina zoologica nu in munti), asa ca dupa ce m-am lamurit ce este am bagat restul mancarii in cort si m-am culcat pe partea cealalta. Pana si melcii, prietenii mei s-au urcat pe cortul meu (cred ca le placea ca este galben, e mai delicios) de la atata potop. Nici nu vreau sa sa inchipuiti ce fleasca si ce murdar e cortul meu acuma!
Well, cam atata deocamdata pornesc iar la drum spre nord spre Quebec City si fluviul St. Laurent de care m-am despartit de ceva timp.
Tot mai sus vrednici pionieri,
Mircea
marți, 23 mai 2006
impresii din Quebec: odometru 900km
Va salut din Waterloo, Quebec nu cel de la batalia faimoasa a lui Napoleon dar orisicum, parca ma aflu in pantofii lui Napoleon din acele momente.
De vreme nici nu vreau sa mai discut macar ca inca le ploua, astia au primit portia dubla de precipitatie pe anul acesta asa ca precum se vede botezul continua. In plus s-a facut si frig ca erau numai 5gC dimineata deci cred ca noaptea erau cam zero (ar mai lipsi sa ninga ca altfel am parte de tot ce vrei). Se pare totusi ca de maine de indreapta lucrurile.
Altfel moralul sta bine, m-am obisnuit in sfarsit cu noul stil de viata :) deci nu ma pot plange, iara provincia Quebec s-a aratat destul de primitoare pana in momentul de fata. M-au vazut astia asa de curajos ca mi-au dat o legitimatie gratuita la clubul optimistilor (nu glumesc chiar exista si am vazut semne la intrarea in anumite orase, dar n-am vazut nici un optimist pana acuma).
Daca e sa ma compar cu ceva animal eu cred ca sunt oarecum ca un melc: in nici o graba, cu calabalacul in spinare, mirosind iarba, n-am treaba, incet dar sigur, alt ritm de viata, chiar daca nu e usor
Si pt. amuzament:
un ardelean se întoarce cu mâna goală de la cules de melci:
"pai cum naiba? nici măcar unul n-ai gasit?" il întreaba nevastă-sa.
"ba da. mai mulţi!" zice el. "dar când mă aplecam să-l culeg, melcul: ţuşti, in tufiş !!!"
Va salut si la drum iarasi ca iar ameninta ploaia...
sâmbătă, 20 mai 2006
Inca ceva date tehnice:
1. viteza medie e cam intre 15-18km/h (depinde de unde bate vantul si suprafata pavata sau nepavata) si in general ma opresc pe la ora 6-7PM cel tarziu. Azi am mers numai 40km dar prin ploaie care au fost mai dificili decat cei 120km de acum 2zile cand a fost soare in timpul zilei.
2. costul mediu e cam $40-50/zi mult mai ieftin in zilele cu cortul (am avut si zile de $0 si mai scumpe cu pensioane si mancare pt. cateva zile $80)
3. va rog sa nu-mi puneti intrebari prin sectiunea Comments ca s-ar putea sa nu apuc sa le citesc pe toate, emailul e baza!
4. poze o sa apara numai cand am o conexie rapida dar pana acum majoritatea au fost incete sau n-am avut voie sa-mi conectez aparatul foto (ex. la biblioteca)
5. pt. harta mergeti la Google Maps si puneti destinatia precum Waterloo, Quebec si pe urma se poate mari, micsora dupa nevoie.
2. costul mediu e cam $40-50/zi mult mai ieftin in zilele cu cortul (am avut si zile de $0 si mai scumpe cu pensioane si mancare pt. cateva zile $80)
3. va rog sa nu-mi puneti intrebari prin sectiunea Comments ca s-ar putea sa nu apuc sa le citesc pe toate, emailul e baza!
4. poze o sa apara numai cand am o conexie rapida dar pana acum majoritatea au fost incete sau n-am avut voie sa-mi conectez aparatul foto (ex. la biblioteca)
5. pt. harta mergeti la Google Maps si puneti destinatia precum Waterloo, Quebec si pe urma se poate mari, micsora dupa nevoie.
La granita!
Eh ce mai stii, iara m-am cazat la un pension ud fleasca, dar am mai impins steguletul pana la "granita" intre Ontario si Quebec cu inca vreo 40km (in Lancaster). Ce sa zic nu va doresc sa vedeti ce placere e sa pedalezi prin ploaie, cu ochelarii fleasca, cam pe la 10gC, dar mai bine decat sa fi ramas la Anchor Motel (motelul Ancora) care cred ca ar fi vrut sa ma ancoreze acolo ca nu vroia sa ma mai lase sa plec, acuma dupa ce m-am dezancorat de toate precum lucru, apartament, viata normala... ;)
Orisicum acuma experimentez cu viata la ferma. Aicea ma gasesc acuma la o ferma de vaci Angus chiar pe malul fluviului St. Lawrence, fluviu cel mai important din istoria Canadei fiind o granita ce a separat SUA si Canada (are aprox. 1000km), fiind folosit pt. comert, cel mai mare debit din nord America si care a ajutat la inflorirea a 3 orase majore: Toronto, Montreal si Quebec si a legat aceste orase cu oceanul Atlantic dupa ceva modificari mai recente (un fel de versiunea Canal Dunare-Marea Neagra la o scara mult mai mare, versiunea canadiana). Aicea este un link pt. cei care vor sa aprofundeze (in engleza):
Well, cam atata cu istoria, dar e interesant cand o vezi zilnic in fata ochilor (mai aburita sau nu in functie de cat ploua :)
Salutari si bonjour Quebec de maine sa sper daca se mai opreste potopul!
Mircea
Orisicum acuma experimentez cu viata la ferma. Aicea ma gasesc acuma la o ferma de vaci Angus chiar pe malul fluviului St. Lawrence, fluviu cel mai important din istoria Canadei fiind o granita ce a separat SUA si Canada (are aprox. 1000km), fiind folosit pt. comert, cel mai mare debit din nord America si care a ajutat la inflorirea a 3 orase majore: Toronto, Montreal si Quebec si a legat aceste orase cu oceanul Atlantic dupa ceva modificari mai recente (un fel de versiunea Canal Dunare-Marea Neagra la o scara mult mai mare, versiunea canadiana). Aicea este un link pt. cei care vor sa aprofundeze (in engleza):
Well, cam atata cu istoria, dar e interesant cand o vezi zilnic in fata ochilor (mai aburita sau nu in functie de cat ploua :)
Salutari si bonjour Quebec de maine sa sper daca se mai opreste potopul!
Mircea
De la granita Ontario/Quebec
Va transmit salutari din Cornwall, aproape de granita cu Quebecul unde as vrea sa trec maine. Si aveti dreptate: le toarna de dimineata pana seara, ploaie mocaita de toamna si asa s-a anuntat ca va fi pana luni, deci devin f. optimist ca aproape am invatat-o pe Kiki(iapa mea inaripata) sa inoate.
Cred ca faptul ca ma cheama si Ionut are de a face cu ceva prin ceruri ca vad ca Sf. Ioan Botezatorul s-a redecis sa ma boteze si o tine intr-o veselie. Deja am 8zile in care a plouat in fiecare zi cel putin o perioada.
Dar nici ca-mi pasa, azi o iau frumos prin ploaie si o tai spre granita cu Quebec-ul, e mai greu cu vizibilitatea si cu faptul ca mai e si frigut pe deasupra (cam 10-12gC), dar atata timp cat stau cazat la un motel sau Bed&Breakfast lucrurile sunt ok.
Problemele tehnice si fizice sau cam rezolvat, moralul e sus, d-abia astept sa gust Atlanticul (cand am sa-l vad am sa ma duc sa gust apa aia sarata si s-o initiez si pe Kiki).
Distanta medie e de cam 75km/zi dar asta in special din cauza ploilor pe care incerc sa le driblez/evit pe cat posibil si am devenit destul de talentat pot s-o afirm, dar am avut deja zile de 120km/zi, sau zile in care am facut 75km pana-n ora 2PM. In general greutatea bagajelor nu mai prezinta o problema si n-am mai avut nici alte probleme tehnice. Azi mi-am schimbat oglinda retrovizoare care era sparta, deci sper ca am terminat cu ghinioanele.
Cam atata deocamdata, deci asta e cu mutatul steguletului e mai dificil acum ca s-a imbibat cu apa si de la atata ploaie parca vrea sa prinda radacini, dar sunt in Cornwall si aseara am celebrat peste 600km pe odometru, mai mult decat am facut in orice alta calatorie pana acuma.
Numai bine si zile insorite,
Mircea
Cred ca faptul ca ma cheama si Ionut are de a face cu ceva prin ceruri ca vad ca Sf. Ioan Botezatorul s-a redecis sa ma boteze si o tine intr-o veselie. Deja am 8zile in care a plouat in fiecare zi cel putin o perioada.
Dar nici ca-mi pasa, azi o iau frumos prin ploaie si o tai spre granita cu Quebec-ul, e mai greu cu vizibilitatea si cu faptul ca mai e si frigut pe deasupra (cam 10-12gC), dar atata timp cat stau cazat la un motel sau Bed&Breakfast lucrurile sunt ok.
Problemele tehnice si fizice sau cam rezolvat, moralul e sus, d-abia astept sa gust Atlanticul (cand am sa-l vad am sa ma duc sa gust apa aia sarata si s-o initiez si pe Kiki).
Distanta medie e de cam 75km/zi dar asta in special din cauza ploilor pe care incerc sa le driblez/evit pe cat posibil si am devenit destul de talentat pot s-o afirm, dar am avut deja zile de 120km/zi, sau zile in care am facut 75km pana-n ora 2PM. In general greutatea bagajelor nu mai prezinta o problema si n-am mai avut nici alte probleme tehnice. Azi mi-am schimbat oglinda retrovizoare care era sparta, deci sper ca am terminat cu ghinioanele.
Cam atata deocamdata, deci asta e cu mutatul steguletului e mai dificil acum ca s-a imbibat cu apa si de la atata ploaie parca vrea sa prinda radacini, dar sunt in Cornwall si aseara am celebrat peste 600km pe odometru, mai mult decat am facut in orice alta calatorie pana acuma.
Numai bine si zile insorite,
Mircea
joi, 18 mai 2006
din Morrisburg, ON
Mutam steguletul la Morrisburg, Ontario. Odometru: 555km
Puteti voi ghici de ce am avut parte azi? Mai, dar vad ca nu mai e nici o surpriza: de ploaie. Norocul meu e ca nu a inceput decat spre sfarsitul dupa-amiezei asa ca majoritatea zilei am avut parte de soare in sfarsit ca am crezut ca nu mai exista. Orisicum pt. urmatoarea saptamana se anunta ploaie zilnica asa ca pastrez ganduri optimiste. Se pare ca a venit monsunul si prin Canada, tocmai cand m-am decis sa plec si eu in calatorie, dar asta e, m-am razbunat si m-am cazat iarasi la un pension ca afara iara e flescalaie si ba ploua ba se opreste, dar nici ca-mi pasa in momentul de fata.
Din faptele diverse de azi e ca m-am imbatat: complet si iremediabil, eram beat turta coane Fanica de atata parfum de la tufele de liliac de pretutindeni, de triluri de pasari de parca eram la concert de Schubert (care tin sa va mentionez se potriveste la fix cu rapaitul de ploaie de pe cort, de la radioul meu portativ). In sfarsit o experienta empirica ce nu poate fi captata pe pelicula. Si voi care credeati ca mi-am luat o sticla de rachiu ca sa-mi uit de singuratate si plictiseala eh?
Noroc cu o furtuna cu traznete si fulgere, de se zguduia biserica la intrarea careia ma adaposteam (nu va faceti griji ca Dumnezeu nu trazneste bisericile), care m-a mai trezit putin din betie.
Oh si inca o chestie haioasa: cica sa scriu un email la bibilioteca din Cardinal. Dau drumul la Internet Explorer se incarca ceva pagina incetisor, intru pe contul meu de la Yahoo d-abia d-abia, bat acolo un text oarecare dupa care dau sa-l trimit. Ti-ai gasit! Dupa vreo 10 incercari si incercat si prin alt cont, a murit conexia de parca inghetase in timp ca si oraselul acela uitat de soarta.
Maine la drum din nou spre granita cu Quebec!!!
Mircea
Puteti voi ghici de ce am avut parte azi? Mai, dar vad ca nu mai e nici o surpriza: de ploaie. Norocul meu e ca nu a inceput decat spre sfarsitul dupa-amiezei asa ca majoritatea zilei am avut parte de soare in sfarsit ca am crezut ca nu mai exista. Orisicum pt. urmatoarea saptamana se anunta ploaie zilnica asa ca pastrez ganduri optimiste. Se pare ca a venit monsunul si prin Canada, tocmai cand m-am decis sa plec si eu in calatorie, dar asta e, m-am razbunat si m-am cazat iarasi la un pension ca afara iara e flescalaie si ba ploua ba se opreste, dar nici ca-mi pasa in momentul de fata.
Din faptele diverse de azi e ca m-am imbatat: complet si iremediabil, eram beat turta coane Fanica de atata parfum de la tufele de liliac de pretutindeni, de triluri de pasari de parca eram la concert de Schubert (care tin sa va mentionez se potriveste la fix cu rapaitul de ploaie de pe cort, de la radioul meu portativ). In sfarsit o experienta empirica ce nu poate fi captata pe pelicula. Si voi care credeati ca mi-am luat o sticla de rachiu ca sa-mi uit de singuratate si plictiseala eh?
Noroc cu o furtuna cu traznete si fulgere, de se zguduia biserica la intrarea careia ma adaposteam (nu va faceti griji ca Dumnezeu nu trazneste bisericile), care m-a mai trezit putin din betie.
Oh si inca o chestie haioasa: cica sa scriu un email la bibilioteca din Cardinal. Dau drumul la Internet Explorer se incarca ceva pagina incetisor, intru pe contul meu de la Yahoo d-abia d-abia, bat acolo un text oarecare dupa care dau sa-l trimit. Ti-ai gasit! Dupa vreo 10 incercari si incercat si prin alt cont, a murit conexia de parca inghetase in timp ca si oraselul acela uitat de soarta.
Maine la drum din nou spre granita cu Quebec!!!
Mircea
miercuri, 17 mai 2006
Invataturi de minte
"Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece."
"Glossa" Eminescu
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece."
"Glossa" Eminescu
Poze, poze hai la poze...
Si tancul la tanc trage nu? De prin Kingston si inca una cu cortul fleasca...
Lupta acerba de a supravietui!
Yeah, right! Nu ce credeti, dar va asigur ca inca ploua numai ca acum m-am cazat si eu ca oamenii normali la un pension (Bed&Breakfast) si am facut o baie pe cinste, am Internet, am mancat bine, ce sa mai boier...
Intamplare hazlie:
Inca o placere diabolica a eroului dumneavastra este de a se lupta cu escadrilele inamice de tantari care imi ataca buncarul meu in fiecare seara fara gres. Partea geniala e ca inginerul care a proiectat acest buncar (adica cort) mi-a acordat placerea nebuna de a pune drept usa o panza fina cu gaurele prin care chipurile circula aerul sa duca condensul noaptea (aiurea in rolul acesta nu functioneaza ca dupa o noapte "incinsa" ma trezesc cu tot condesul pe ochi). In schimb aceasta panza a devenit atractia generala pt. ca atunci cand escadrilele de tantari si alte jivine precum divizia grea cu armura (adica gandaci de tot felul) sau cataratorii de munte (paienjenii) ma "miros" atuncea se declanseaza razboiul. Da, va zic sincer, in fiecare seara am razboi si, ca un cavaler adevarat, incep prin a nimici cu imensa satisfactie trupele inamice, care zapacite si debusolate nu pot pricepe cum de nu pot da de mine, in timp ce eu inarmat pana in dinti, in spatele unui asa de impenetrabil zid de aparare (ca linia Marginot a francezilor in WWII) rad sardonic si macelaresc fara mila.
Din pacate totul se echivaleaza oarecum cand trebuie sa ies din buncarul meu pt. nevoi domestice si atunci sa vezi tu doamne cum se razbuna si ei pe mine: un adevarat razboi de atritie in tot sensul cuvantului, chiar daca ei sunt mici, sunt f. numerosi deci tipic castigi cateva, pierzi altele, totul intr-un balans etern!
Dar pe urma nu intru eu iarasi in cort (pardon, buncar) si mai scapa cate un inamic sau doi inauntru si dupa ce inchid zidul de aparare ma desfat prin agonia inamicului care se vede inconjurat fara scapare, gata de a fi strivit de prosopul meu de batalie (adica pardon, sabia mea atotnimicitoare). Crud stiu, dar ajuta dpdv moral, credeti-ma!
Moralul povestii: oh ce atata moral, fa haz de necaz ca altfel face necazul haz de tine. De luat aminte.
Intamplare hazlie:
Inca o placere diabolica a eroului dumneavastra este de a se lupta cu escadrilele inamice de tantari care imi ataca buncarul meu in fiecare seara fara gres. Partea geniala e ca inginerul care a proiectat acest buncar (adica cort) mi-a acordat placerea nebuna de a pune drept usa o panza fina cu gaurele prin care chipurile circula aerul sa duca condensul noaptea (aiurea in rolul acesta nu functioneaza ca dupa o noapte "incinsa" ma trezesc cu tot condesul pe ochi). In schimb aceasta panza a devenit atractia generala pt. ca atunci cand escadrilele de tantari si alte jivine precum divizia grea cu armura (adica gandaci de tot felul) sau cataratorii de munte (paienjenii) ma "miros" atuncea se declanseaza razboiul. Da, va zic sincer, in fiecare seara am razboi si, ca un cavaler adevarat, incep prin a nimici cu imensa satisfactie trupele inamice, care zapacite si debusolate nu pot pricepe cum de nu pot da de mine, in timp ce eu inarmat pana in dinti, in spatele unui asa de impenetrabil zid de aparare (ca linia Marginot a francezilor in WWII) rad sardonic si macelaresc fara mila.
Din pacate totul se echivaleaza oarecum cand trebuie sa ies din buncarul meu pt. nevoi domestice si atunci sa vezi tu doamne cum se razbuna si ei pe mine: un adevarat razboi de atritie in tot sensul cuvantului, chiar daca ei sunt mici, sunt f. numerosi deci tipic castigi cateva, pierzi altele, totul intr-un balans etern!
Dar pe urma nu intru eu iarasi in cort (pardon, buncar) si mai scapa cate un inamic sau doi inauntru si dupa ce inchid zidul de aparare ma desfat prin agonia inamicului care se vede inconjurat fara scapare, gata de a fi strivit de prosopul meu de batalie (adica pardon, sabia mea atotnimicitoare). Crud stiu, dar ajuta dpdv moral, credeti-ma!
Moralul povestii: oh ce atata moral, fa haz de necaz ca altfel face necazul haz de tine. De luat aminte.
Iara ploaie?
PLOAIE PLOAIE PLOAIE, m-am saturat deja, mami :)
Intamplare hazlie:
Mircea de la Canada (ca si vechiul Don Quixote de la Mancha, cavaler renumit in cautarea absurdului), se trezeste, "arunca un ochi" (adica din francezul jete un coup d'oeil) pe gaura de aerisire a cortului si vede ca afara e gri, inorat si sta ploua. Atuncea eroul nostru dupa multa convingere (yea, right) se intoarce la culcare pt. inca o 1/2 de ora (ca la urma urmei nu era decat ora 6AM; asta pt. ca eroul dvstra se culca in fiecare seara pe la ora 9 ca si gainile cand se intuneca).
Oh si era sa uit sa mentionez ca avand in vedere ca a plouat toata noaptea dimineata mi-am admirat mai intai balta care se formase in mijlocul cortului. Aproape ca pluteam cu salteaua, noroc cu sacul de dormit care se imbibase cu apa si actiona ca o ancora ca altfel poate as fi plutit pe undeva pe lacul Ontario in momentul de fata.
Complet reinvigorat la 6:30AM, incepe febril actiunea de circa 1.5ore de a reimpacheta toate bagajele (care parca niciodata nu incap), luat micul dejun, reparat potcoava (adica cauciucul spart de aseara) etc. etc. Culminand cu mult succes aceasta munca asidua iese afara, inhama iapa (adica pune bagajele pe ea) si da sa plece la drum. Nici nu se priponeste bine pe sa, eroul dvstra, ca incepe sa le toarne cu galeata (parca era potopul lui Noah), de nu se mai vedea cal cu persoana si derapau copitele prin noroi, astfel incat, mai mult impinsa, iapa mea Kiki, s-a lasat condusa pana la primul loc mai adapostit ca sa-si poata stapanul fixa stergatoarele de parbriz care erau cam defecte si nici aerul conditionat nu prea mergea ca se cam aburisere ochelarii.
Moralul povestii: daca sta sa ploua ai grija ce faci ca mama natura are un simt al umorului f. rafinat si te asteapta pana te crezi gata si pe urma ti-o trage cu tunete (adica hohote de ras ceresti) de nici nu mai vezi pe unde mergi. Va zic complet alte legi/reguli se aplica in drumetiile fara noima si va rog frumos, in special pe cei care v-ati luat casa (va luati) sa verificati acoperisul sa nu intre apa, ca intr-o buna dimineata o sa va treziti din pat in piscina ca si mine.
Luati aminte copii!
Intamplare hazlie:
Mircea de la Canada (ca si vechiul Don Quixote de la Mancha, cavaler renumit in cautarea absurdului), se trezeste, "arunca un ochi" (adica din francezul jete un coup d'oeil) pe gaura de aerisire a cortului si vede ca afara e gri, inorat si sta ploua. Atuncea eroul nostru dupa multa convingere (yea, right) se intoarce la culcare pt. inca o 1/2 de ora (ca la urma urmei nu era decat ora 6AM; asta pt. ca eroul dvstra se culca in fiecare seara pe la ora 9 ca si gainile cand se intuneca).
Oh si era sa uit sa mentionez ca avand in vedere ca a plouat toata noaptea dimineata mi-am admirat mai intai balta care se formase in mijlocul cortului. Aproape ca pluteam cu salteaua, noroc cu sacul de dormit care se imbibase cu apa si actiona ca o ancora ca altfel poate as fi plutit pe undeva pe lacul Ontario in momentul de fata.
Complet reinvigorat la 6:30AM, incepe febril actiunea de circa 1.5ore de a reimpacheta toate bagajele (care parca niciodata nu incap), luat micul dejun, reparat potcoava (adica cauciucul spart de aseara) etc. etc. Culminand cu mult succes aceasta munca asidua iese afara, inhama iapa (adica pune bagajele pe ea) si da sa plece la drum. Nici nu se priponeste bine pe sa, eroul dvstra, ca incepe sa le toarne cu galeata (parca era potopul lui Noah), de nu se mai vedea cal cu persoana si derapau copitele prin noroi, astfel incat, mai mult impinsa, iapa mea Kiki, s-a lasat condusa pana la primul loc mai adapostit ca sa-si poata stapanul fixa stergatoarele de parbriz care erau cam defecte si nici aerul conditionat nu prea mergea ca se cam aburisere ochelarii.
Moralul povestii: daca sta sa ploua ai grija ce faci ca mama natura are un simt al umorului f. rafinat si te asteapta pana te crezi gata si pe urma ti-o trage cu tunete (adica hohote de ras ceresti) de nici nu mai vezi pe unde mergi. Va zic complet alte legi/reguli se aplica in drumetiile fara noima si va rog frumos, in special pe cei care v-ati luat casa (va luati) sa verificati acoperisul sa nu intre apa, ca intr-o buna dimineata o sa va treziti din pat in piscina ca si mine.
Luati aminte copii!
Keep on goin'
Tot la drum la drum la drum cu ferry-ul din Glenora, cu viata de camping (cortul fleasca dar miroase a liliac cel putin, la adapost de ploaie.
Incertitudini din jurnal
Asta-mi place ca efectiv nu sti cum va evolua o zi si ca dupa fiecare colt poate fi o surpriza placuta sau una neplacuta. Deci precum spuneam, ziua a inceput cu o ploaie tapana, dar pe urma lucrurile au inceput sa intre intr-un ritm normal. Vremea s-a indreptat, am luat un pranz cu paine calda proaspat scoasa din cuptor (mai buna decat oricare am facut eu vreodata) cu niste salam de tara adevarat, asa ca m-am cinstit temeinic, dupa care si ritmul pe bicicleta a crescut proportional.
Pe urma am ajuns in Picton unde am reusit sa scriu la toti cateva randuri sau prin acest jurnal si dintr-o data am simtit o mare usurare si un sens de fericire launtrica ca am atatea suflete carora le pasa de mine si care chiar daca nu sunt aproape fizic ii simt aproape spiritual. Va multumesc tuturor si sunteti cu totii in gandurile mele.
O intamplare hazlie sa vedeti cu ce ma lupt eu:
Mircea, eroul dumneavastra, vrea sa faca dus dupa o zi de goana asa ca se duce frumos pe malul lacului Ontario(neavand alta optiune ca e cu cortul), se dezbraca la chiloti si ...
Intra cu picioarele in apa!
Vai si amar! Mircea sare din apa ca si ars cand vede cat de rece e apa! Vantul sufla, apa vuieste, Mircea se topeste de frig, asa ca tremurand ca un amarat, eroul nostru se imbraca in timp record cu dintii clantanind de frig si se decide ca poate e mai usor sa se stearga cu un prosop ud in cort ca si in notpile precedente.
Lectia invatata: daca temperatura e sub 10gC cu efectul vantului (si e in luna mai), e mai bine sa nu faci pe grozavul ca pe urma trebuie sa alergi ca disperatul ca sa te incalzesti, adica o cura zdravana de 100 de abdomene + 30 de flotari! De luat aminte...
Pe urma am ajuns in Picton unde am reusit sa scriu la toti cateva randuri sau prin acest jurnal si dintr-o data am simtit o mare usurare si un sens de fericire launtrica ca am atatea suflete carora le pasa de mine si care chiar daca nu sunt aproape fizic ii simt aproape spiritual. Va multumesc tuturor si sunteti cu totii in gandurile mele.
O intamplare hazlie sa vedeti cu ce ma lupt eu:
Mircea, eroul dumneavastra, vrea sa faca dus dupa o zi de goana asa ca se duce frumos pe malul lacului Ontario(neavand alta optiune ca e cu cortul), se dezbraca la chiloti si ...
Intra cu picioarele in apa!
Vai si amar! Mircea sare din apa ca si ars cand vede cat de rece e apa! Vantul sufla, apa vuieste, Mircea se topeste de frig, asa ca tremurand ca un amarat, eroul nostru se imbraca in timp record cu dintii clantanind de frig si se decide ca poate e mai usor sa se stearga cu un prosop ud in cort ca si in notpile precedente.
Lectia invatata: daca temperatura e sub 10gC cu efectul vantului (si e in luna mai), e mai bine sa nu faci pe grozavul ca pe urma trebuie sa alergi ca disperatul ca sa te incalzesti, adica o cura zdravana de 100 de abdomene + 30 de flotari! De luat aminte...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)