-seara am iesit iarasi sa ne plimbam insetati sa traim si mai mult. Astfel ne-am plimbat imprejurul zidului de peste 10m inaltime ce inconjura „Orasul Interzis” acel oras al imparatilor, in care timp de 500 de ani ochii muritorilor de rand nu au patruns. Intrarea in Orasul Interzis era inca impanzita de o mare de oameni.
-de aici purtati de aceasta mare de oameni ne-am indreptat spre „Poarta Pacii Ceresti”. Aici noaptea s-a transformat in zi si atmosfera a capatat o electricitate aparte. In lumina puternica a reflectoarelor se oglindea simbolic portretul lui Mao. De jur imprejur blitzurile aparatelor foto scaparau neincetat scantei, politistii directionau „oile” prin megafoane ca sa nu blocheze caile de acces, iar puhoiul de oameni teleghidat se minuna de „enormitatea partidului comunist” reflectata in lespezile acelea nesfarsite de piatra in Piata Tian’anmen. Eram in cea mai mare piata publica din lume si n-ai fi zi avand in vedere ca erau atatia vizitatori acolo de parca era o demonstratie, dar oarecum o faceau sa para mai micuta, mai accesibila, mai umana...
-e o experienta emotionanta sa privesti cu proprii tai ochi aceasta piata pe care ai vazut-o trecator in imagini la televizor sau prin reviste, sau care ti-a acaparat imaginatia cu protestul studentesc din 1989 in care tancurile erau intampinate cu flori de catre tineri desculti, cu ochii impanziti de o idee de mai bine...
Traiam istoria in Piata Tian’anmen!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu