-incet-incet precum nisipul fin dintr-o clepsidra s-au scurs si ultimele clipe in Noua Zeelanda.
In urma au ramas doar amprentele pasilor mei prin nisip, amprente ce asteapta sa fie spulberate de un vant rece tomnatic sau inecate de valurile spumoase ale oceanului, dar totusi... Totusi ceva adanc in sufletul meu nu va putea fi spulberat nici de val si nici de vant... Castelul de nisip s-a pietrificat, ceva in mine s-a schimbat irevocabil, o amintire s-a infiripat in adancul meu, o amintire la care ma voi putea incalzi in anii ce vor urma.
-a durat mult timp pana m-am regasit in Noua Zeelanda, pana mi-am intrat iarasi in ritm, pana mi-am readus aminte de ce sunt aicea... de cine sunt... Natura umana este foarte schimbatoare, de fiecare data iti doresti ceea ce nu ai si de aceea de multe ori nu traim momentul prezent decat din amintiri retrospective care ni-l arata mai obiectiv din afara. Dar si cand traiesti acel moment in prezent, in toata intensitatea lui simti cum ore se transforma-n veacuri, simti cum vibrezi pana la ultima celula din tine, simti cum traiesti cu adevarat in afara timpului, grijilor, durerii...
"Pământul e singurul loc în care se poate crea Paradisul." Octavian Paler
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu