-serpuind peste dealuri, Marele Zid Chinezesc impresioneaza de la prima vedere si nu numai prin grandoare, dar si prin marea de turisti (in special chinezi) care-l bat in lung si-n lat. Era aproape imposibil de facut o fotografie fara sa apara inca o suta de persoane in ea. La un moment dat chiar imi venea sa-i spun „Marele Chin Chinezesc” pentru ca era atat de abrupt si cu atat de multe scari, ca marea de oameni parea prinsa in ora de varf, toti impingandu-ne precum niste oi. In plus erau si multi vanzatori ambulanti care tot incercau sa-ti bage pe gat tricouri, carti postale sau mai stiu eu ce alt souvenir fara de care nu te poti lipsi (adica un fel de mare balci chinezesc).
-in adancul meu, totusi, ma gandeam la milioanele de oameni care au lucrat la acest zid, care nu si-a atins niciodata scopul de aparare (vezi vorba lui Gingis-Han care a spus ca „Puterea unui zid depinde de puterea aparatorilor”). Aveam sentimentul ciudat ca aud scrasnind sub pasii mei oasele celor care si-au dat viata pentru construirea acestui zid simbolic, oase care, spune legenda, au devenit parte din zid.
-o alta legenda interesanta a fost faptul cum ca unul dintre maiestrii ce supraveghea o sectiune din zid era atat de perfectionist incat un lucrator nu reusea sa zideasca decat cam 2.5cm/zi. Nu-i de mirare ca mesterul Manole chinezesc a platit cu capul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu