-cand am ajuns in fata „Orasului Interzis” ne-am speriat de grupul imens de oameni care era la intrare. Desi d-abia se deschise la 8:30AM am crezut ca va trebui sa stam la coada cel putin vreo 2ore (aveam sa aflam ulterior ca in ziua respectiva au fost peste 62000 de vizitatori). Noroc ca am fost iarasi suprinsi in mod placut de eficienta sistemului si in numai 15minute aveam biletele si chiar optiunea ciudata de a lua un ghid audio in romana chiar daca incercam sa-i explic chinezoaicei de la oficiu ce limba mai e si aia (noroc ca m-a inteles pana la urma).
-o data inauntru ne-a intampinat lumea antica a dinastiilor Ming si Qing cu pagode multicolore, cu gradini „intortocheate filozofic” tipic chinezesti, cu palate imparatesti si palatele pentru concumbine si cu multe nume sonore precum: „Poarta Armoniei Supreme”, „Gradina Imperiala”, „Palatul Puritatii Ceresti”.
-pot spune sincer ca am ramas impresionat dar poate nu la fel de mult ca un chinez de rand. Pentru mine istoria lor este oarecum exotica si straina, arhitectura interesanta dar oarecum de neinteles pentru gusturile mele slefuite de lumea vestica. Era ceva impunator, salbatic si oarecum enigmatic. Poate eram totusi un neaderthal incult intr-o cultura pe care nu poate efectiv sa o aprecieze, sa o inteleaga la adevarata ei valoare.
Poate in timp...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu