„Misterul vietii omului este de a descoperi cine este el cu adevarat." A. Dumas
miercuri, 30 mai 2007
Se va face lumina...
"Daca mai tarziu se va face lumina si voi intelege ca am apucat o cale gresita? Daca ma voi simti strein in lumea pe care o socotesc acum prietena? Voi mai avea curajul sa ma intorc pe aceeasi cale si sa incep o alta viata, noua? Si voi avea putere?" Anonim
Potala Palace
-din pacate fotografiatul este interzis in interiorul Palatului Potala si paznicii sunt destul de vigilenti. In schimb n-am sa uit usor acea atmosfera de hierofanie si de sacrosanct care m-a izbit de indata ce am intrat inauntru acestui magnific lacas religios. Un miros puternic de lumanari din seu de yak, o vibratie profunda de rugaciuni in surdina, o lume ce se scalda totodata in culoare si intuneric.
Din aceasta lume capatau forma statui budiste, masti oculte si simboluri tantrice, mantras, mandalas enigmatice si morminte imbracate in sute de kg de aur si pietre pretioase, toate in contextul lor vechi de mii de ani. De jur imprejur pilgrimi incercuiau neincetat stupas (morminte) si faceau ofrande. O lume la granita dintre a fi si a nu fi!
Cu adevarat o atmosfera incarcata de spiritualitate, simteam ca traiesc un ortodoxism impins la apogeu, la o scara mult mai mare si plin de simboluri de neinteles pentru un neinitiat ca si mine.
Orisicum o atmosfera care te copleseste si ramane impregnata in tine pentru mult timp dupa ce ai lasat-o in urma...
Din aceasta lume capatau forma statui budiste, masti oculte si simboluri tantrice, mantras, mandalas enigmatice si morminte imbracate in sute de kg de aur si pietre pretioase, toate in contextul lor vechi de mii de ani. De jur imprejur pilgrimi incercuiau neincetat stupas (morminte) si faceau ofrande. O lume la granita dintre a fi si a nu fi!
Cu adevarat o atmosfera incarcata de spiritualitate, simteam ca traiesc un ortodoxism impins la apogeu, la o scara mult mai mare si plin de simboluri de neinteles pentru un neinitiat ca si mine.
Orisicum o atmosfera care te copleseste si ramane impregnata in tine pentru mult timp dupa ce ai lasat-o in urma...
Tashi Dele (salutari) din Tibet
Poate imaginea de dedesubt nu va spune multe. Intunecata, tremurata si cu mult contrast este totusi imaginea intruchipata a visului meu.
Am ajuns in Lhasa,capitala Tibetului. De la bun inceput am considerat Lhasa drept Mecca acestei calatorii. Era un taram magic, ascuns printre piscuri de munti impenetrabili, acel loc sacru si misterios ce a fost denumit Shambala, Shangri-la sau "Acoperisul Lumii" (iarasi termeni care au devenit putin prea uzati si abuzati). Acest loc mi-a captat imaginatia febrila de copil si n-am uitat niciodata magnetismul acelei prime imagini a Palatului Potala pe acel pisc de vulturi. Atat de inaccesibil si atat de departe...
Acum eram fata in fata cu absolutul. Stateam ca si traznit in Lhasa si priveam Palatul Potala (sediul adevarat al lui Dalai Lama acum in exil in Dharamsala, India). Parca nu-mi venea sa cred ca nu visez. Si totusi in spatele meu, bastionul puterii chineze isi facea simtita prezenta cu un show de muzica, lumini si fantani arteziene menite sa distraga pe gura-casca de la maretia palatului. Amagiri de fum si lumini...
Pentru prima oara simteam cum tremur din adancul fiintei, eram ca emirul lui Macedonski cand vede la orizont pentru prima oara Mecca, orasul sfant. Este indeplinirea fata de mine insami a celui mai important act al vietii, asa cum fiecare musulman are datoria sa mearga la Mecca o data in viata, asa si eu imi doream sa ajung in Lhasa. Era transformarea in real a unui vis pe care l-am fugarit de peste un an de zile, erau ecourile copilariei reverberand si recapatand viata. O, Doamne! Cat de frumos e uneori sa visezi cu ochii deschisi!
In urma luminile se sting, muzica inceteaza, fumul se risipeste in noaptea adanca... dar in mine arde un foc mocnit al implinirii, al pacii sufletesti...
In ochii-mi profani se va reflecta pentru totdeauna aceasta imagine!
Am venit, am vazut, am inteles!
Am ajuns in Lhasa,capitala Tibetului. De la bun inceput am considerat Lhasa drept Mecca acestei calatorii. Era un taram magic, ascuns printre piscuri de munti impenetrabili, acel loc sacru si misterios ce a fost denumit Shambala, Shangri-la sau "Acoperisul Lumii" (iarasi termeni care au devenit putin prea uzati si abuzati). Acest loc mi-a captat imaginatia febrila de copil si n-am uitat niciodata magnetismul acelei prime imagini a Palatului Potala pe acel pisc de vulturi. Atat de inaccesibil si atat de departe...
Acum eram fata in fata cu absolutul. Stateam ca si traznit in Lhasa si priveam Palatul Potala (sediul adevarat al lui Dalai Lama acum in exil in Dharamsala, India). Parca nu-mi venea sa cred ca nu visez. Si totusi in spatele meu, bastionul puterii chineze isi facea simtita prezenta cu un show de muzica, lumini si fantani arteziene menite sa distraga pe gura-casca de la maretia palatului. Amagiri de fum si lumini...
Pentru prima oara simteam cum tremur din adancul fiintei, eram ca emirul lui Macedonski cand vede la orizont pentru prima oara Mecca, orasul sfant. Este indeplinirea fata de mine insami a celui mai important act al vietii, asa cum fiecare musulman are datoria sa mearga la Mecca o data in viata, asa si eu imi doream sa ajung in Lhasa. Era transformarea in real a unui vis pe care l-am fugarit de peste un an de zile, erau ecourile copilariei reverberand si recapatand viata. O, Doamne! Cat de frumos e uneori sa visezi cu ochii deschisi!
In urma luminile se sting, muzica inceteaza, fumul se risipeste in noaptea adanca... dar in mine arde un foc mocnit al implinirii, al pacii sufletesti...
In ochii-mi profani se va reflecta pentru totdeauna aceasta imagine!
Am venit, am vazut, am inteles!
Lhasa = Mecca sufletului meu
Alexandru Macedonsky
Mecca
"Abia păseste camila ce-l poarta...
Speranta, chiar dânsa, e-n sufletu-i moartă... --
Dar iată... -- părere să fie, sau ea?...
În zarea de flăcări, în zarea de sânge,
Luceste... -- Emirul puterea si-o strânge...--
Chiar portile albe le poate vedea...
E Meka! E Meka! s-aleargă spre ea.
Spre albele ziduri, aleargă -- aleargă,
Si albele ziduri, lucesc -- strălucesc, --
Dar Meka începe si dânsa să meargă
Cu pasuri, ce-n fundul de zări o răpesc,
Si albele ziduri, lucesc -- strălucesc!"
Mecca
"Abia păseste camila ce-l poarta...
Speranta, chiar dânsa, e-n sufletu-i moartă... --
Dar iată... -- părere să fie, sau ea?...
În zarea de flăcări, în zarea de sânge,
Luceste... -- Emirul puterea si-o strânge...--
Chiar portile albe le poate vedea...
E Meka! E Meka! s-aleargă spre ea.
Spre albele ziduri, aleargă -- aleargă,
Si albele ziduri, lucesc -- strălucesc, --
Dar Meka începe si dânsa să meargă
Cu pasuri, ce-n fundul de zări o răpesc,
Si albele ziduri, lucesc -- strălucesc!"
13 Mai 2007: un an pe drum
-pe 13 mai am sarbatorit un an de zile pe drum. Imi aduc si acum aminte dimineata aceea rece si plina de nesiguranta cand m-am lansat de bunavoie in cea mai mare aventura a vietii mele. Si in momentul de fata ma cutremur cand ma gandesc la acel prim pas in necunoscut: la acea prima rotatie de pedala care m-a despartit de tot ce-mi era familiar si m-a propulsat in lumea larga. Acum dupa un an si 16000km de pedalat prin colturi de lume simt ca au trecut ani si ani de zile, toti comasati intr-o experienta de viata ca nici o alta: drumuri ascunse, momente de neuitat si aproape fara o zi care sa se scurga in care sa nu simt ca am invatat ceva nou, in care sa nu traiesc o clipa in plus. A fost o calatorie exterioara dar in acelasi timp si una interioara de auto-cunoastere, de a-mi descoperi limitele si de a le transcede.
M-am schimbat? Desigur... Sunt o persoana mai inteleapta, mai buna, mai clarvazatoare? As evita raspunde la o asemenea intrebare lipsita de modestie, dar inlauntrul meu simt o pace interioara cum n-am mai simtit niciodata. In adancul sufletului meu apele tulburi s-au calmat, m-am regasit pe mine insumi prin simplu fapt ca mi-am trait aievea visul vietii mele. Dintr-un simplu visator m-am transformat intr-un visator cu ochii deschisi. Cum spunea Eliade „Toti visam. Asa incepe... Ca-ntr-un vis!” si totusi cat de putini dintre noi avem curajul sa facem acel profetic prim pas.
De acum n-am sa mai privesc niciodata lumea cu ochii indiferenti ai unui spectator: am patruns esenta lumii aceasta care m-a invatat lectii ce nu pot fi gasite in nici o carte sau graite de nici un profesor. Nu mai are rost sa va spun cum m-am schimbat sau ce am invatat dar in adancul meu stiu ca am trait in afara peretilor, ca am trait lumea prin prisma sufletului meu.
Al dumneavastra cavaler al absurdului
marți, 29 mai 2007
O lacrima din Tibet
Octavian Goga
O lacrimă
De-ar fi să-ţi împărţeşti odată
Tu bogăţiile ce ai,
Din toate darurile tale,
Ţi-aş cere-o lacrimă să-mi dai.
Mi-ai da atunci un strop de suflet,
Ce din adâncuri îmi răsare,
Căci numai din adâncul mării
Se pescuiesc mărgăritare...
Rezervatia naturala de ursi panda din Chengdu:
-asa un animal fotogenic si dragalas precum ursii Panda n-am mai vazut. Puteai sa-i privesti jucandu-se pe ursuleti ore in sir si tot nu te-ai fi saturat: atatea tumbe, atatea gesturi comice pline de dezinvoltura, starneau hohote de ras de la o audienta masiva.
-si totusi in spatele acestor gratii se ascundea un adevar crunt. In salbaticie ursii panda au devenit aproape extincti, teritoriul li s-a micsorat considerabil si in plus sunt si extrem de pretentiosi: din cele 300 de specii de bambus nu mananca decat vreo 30 (chiar au murit de foame decat sa-si schimbe dieta) si de digerat digera numai 10% din aceasta planta foarte fibroasa (deci mananca cam 8-10 ore pe zi, cu burta la soare, ii auzi cum rup tulpinile de bambus in mod continuu). Un alt dezavantaj este fapul ca sunt si foarte pretentiosi cu partenerii sexuali si au o rata reproductiva foarte slaba. Astfel se pare ca in viitorul apropiat nu vor mai exista decat in captivitate si inmultiti artificiali.
-e oarecum trist sa simti ca acest animal deosebit va deveni doar un fel de bibelou in lumea artificiala a gradinilor zoologice. Dar cel putin erau vii si nu impaiati ca multe alte animale care nu au mai avut aceasta sansa.
Cartierul Musulman din Xi'an
-lumea din cartierul musulman din Xi’an mi-a captat iarasi atentia. Un continuu dute-vino, o lume a miresmelor de mirodenii, o lume ce vibra cu intelesuri ascunse precum o comunitate masiva de chinezi musulmani cu fesurilor lor albe pe cap.
-pierduti pe stradutele mici si intortocheate ticsite cu marfuri, ne-am oprit sa gustam din mancarurile condimentate precum frigarui de miel (a propos de asta ne-a fost prezentat in forma subtila internationala: „Hello, be-he-he!”). Era o lume complet aparte, avea un aer exotic cu moschei si o explozie empirica.
Informatii Xi'an
"
Qinshihuang, împăratul fondator al dinastiei Qin, a fost primul împărat al Chinei unite, fiind, totodată, şi un politician eminent. El a unificat China aflată în stare de dezmembrare cu peste 2000 de ani în urmă. În antichitate, chinezii erau superstiţioşi. Ei considerau că după moarte sufletul omului poate vieţui în continuare într‑o altă lume. De aceea, împăraţii din vremurile străvechi voiau fără excepţie să‑şi construiască palate subterane de mare amploare, spre a fi folosite pe lumea cealaltă. Armata de teracotă reprezintă garnizoana mormîntului împăratului Qinshihuang. Aşa‑zisa statuie de om este o fiinţă umană artificială folosită ca ofrandă în mormintele antice. Astfel, împăratul chinez, încă din timpul vieţii sale, a poruncit construirea unui mormînt de mari dimensiuni în apropierea oraşului Xi’an din vestul Chinei, unde urmau să "se odihnească" toţi împăraţii dinastiei Qin." Informatii din Evenimentul.ro
La 11 iulie 1975, arheologii chinezi au anunţat descoperirea a trei morminte ce adăposteau 6.000 de statuete reprezentînd luptători împreună cu împăraţii lor şi care datează din perioada 221 – 206 î.e.
Qinshihuang, împăratul fondator al dinastiei Qin, a fost primul împărat al Chinei unite, fiind, totodată, şi un politician eminent. El a unificat China aflată în stare de dezmembrare cu peste 2000 de ani în urmă. În antichitate, chinezii erau superstiţioşi. Ei considerau că după moarte sufletul omului poate vieţui în continuare într‑o altă lume. De aceea, împăraţii din vremurile străvechi voiau fără excepţie să‑şi construiască palate subterane de mare amploare, spre a fi folosite pe lumea cealaltă. Armata de teracotă reprezintă garnizoana mormîntului împăratului Qinshihuang. Aşa‑zisa statuie de om este o fiinţă umană artificială folosită ca ofrandă în mormintele antice. Astfel, împăratul chinez, încă din timpul vieţii sale, a poruncit construirea unui mormînt de mari dimensiuni în apropierea oraşului Xi’an din vestul Chinei, unde urmau să "se odihnească" toţi împăraţii dinastiei Qin." Informatii din Evenimentul.ro
Armata inghetata in timp
-mi-a fost greu sa-mi imaginez o armata de peste 6000 de figurine din lut, toate cu chip diferit si de dimensiuni reale, ingropata intr-o istorie de 2000 de ani. Soldati, arcasi, care de lupta asteptand... Parca eram undeva in lumea basmelor unde o vrajitoare rea a prins in vraja ei o armata intreaga menita sa apere mormantul unui imparat din dinastia Qing. O armata impietrita in timp, o armata a tacerii care d-abia astepta momentul sa se trezeasca, sa rasune zanganitul armelor, nechezatul cailor. Era putin irreal...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)