Tashi dele! (“Buna ziua” in Tibetana).
Bun venit intr-o lume ascunsa-ntre nori, un taram magic mai aproape de ceruri! Shangri-la! Shambala! Acoperisul lumii! O multime de denumiri care au devenit deja clisee si totusi... Am avut o fascinatie cu Tibetul de cand incercam sa-mi inchipui de departe cum poate sa existe atata spiritualitate in niste conditii atat de austere in inima masivului Himalaya la peste 3500m.
-aicea un vanticel razlet duce spre vazduh rugaciunile inscrise pe stegulete, aici pelegrinii inconjoara lacasurile sfante in directia acelor de ceasornic invartind in continuu urnele cu rugaciuni, aicea calugarii imbracati in mantale rosii murmura neincetat rugaciuni. Aicea spiritul lumii pare a lua o amploare aparte : aici e o lume ce vibreaza cu sunet, cu viata, cu culoare, inghitita in nori de incense (tamaia lor).
-va puteti imagina un om care la fiecare al treilea pas se roaga cu fruntea la pamant pentru kilometri in sir? In hainele lui ferfenita, cu fata lui umbrita, arsa de soare si sculptata de vant, cu parul lui albit de colbul strazii si complet imun la tot ceea ce se petrece in jurul sau. El traia in alta lume, o lume a rugaciunii si a spiritului. In jur masini trec claxonand neincetat, o mare de oameni se « impiedica » de el, aparatele foto ale turistilor tacane neincetat...
-si totusi, nemiscat, neatins, netulburat el continua ritmic : un pas... al doilea... al treilea... Cu mainile inclestate intr-o rugaciune cade in genuchi, lipeste palmele uscate de asfaltul dur si prafuit si se intinde complet pana ce corpul este perfect orizontal si cu bratele intinse deasupra capului inca impreunate intr-o rugaciune. Ca ultim act de renuntare a celor lumesti, a egoului sau, lipeste fruntea de asfaltul dur, in praful fin si crud.
Semnul lui religios? Hmm, nu este o cruce, nici o semiluna, nici o stea... Semnul lui este o scrijelitura cenusie de praf, noroi, asfalt pe fruntea luminata, un semn de devine din ce in ce mai adanc cu fiecare prostratie. Privind in ochii lui cei negri am intrezarit o licarire ca nici alta, in ochii lui se oglindea un suflet de om ce traieste in spirit...
-acesta este Tibetul. De fapt aceasta este doar o privire superficiala asupra Tibetului, o privire a unui neofit incapabil sa inteleaga totul.
-fumul innecacios de tamaie imi umple ochii cu lacrimi de fericire!
“Kale shoo from Lhasa!” (“La Revedere” in Tibetana)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu