Azi am privit-o pe Mirela trecand prin toate stagiile vietii:
-infrigurata in gerul diminetii, dupa care momentul in care a cedat si a aruncat bicicleta intr-un sant, urmata de dulceata triumfului o data ajunsa in varful Karo La la 5080m, inocenta si dragalasenia cu care se juca cu niste catelusi si uitase de toate, dupa care iarasi dezamagirea ca drumul nu se mai termina si incepea iarasi sa urce si realizarea ca nu vom ajunge intr-un final in Gyantse (oraselul unde speram sa innoptam)
-este o lupta continua cu tine insati, cu caldura, cu praful, cu vantul care-ti arde buzele, cu setea...
-este atat de usor sa te lasi prada deznadejdii si totusi dupa ce am pus cortul, am mancat ceva si am stat intinsi, simteam cum energia revine si cum pe buzele arse de soare se infiripeaza un zambet.
A mai trecut o zi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu