Sentinta cea mai dura nu este necesar cea la moarte ci cea la o viata lipsita de scop.
Cum ar fi oare precum in Tolstoi, sa-ti dai seama pe patul mortii ca ti-ai trait toata viata in mod gresit, ca nu ti-ai ascultat chemarea launtrica si ca te-ai amagit intreaga viata cu un conformism tacit la normele dictate de societate. Traim din inertie sau incercam sa depasim mentalitatea de turma si sa traim prin prisma propriilor noastre convingeri?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu