In fiecare an avem o luna dedicata bicicletelor unde insotiti de o escorta de politisti tot pe biciclete invadam strazile orasului si ni se servesc discursuri si gogosi (unele mai greu de deosebit de celelalte :)
Inca n-am ratat ocazia si in ultimii 4 ani am acumulat o colectia de 4 tricouri...
luni, 30 mai 2011
duminică, 29 mai 2011
Yoga cu Michael
Nu mi-am putut inchipui ca dupa o "vasta" experienta de doua luni de yoga, ma voi vedea in pozitia de mita lesinata (nu nu este o asana consacrata) pe o saltea de yoga acuzandul pe instructor ca vrea sa ne omoare, dar asa a fost.
Duminica am avut ultima clasa de yoga si ne-am decis sa incercam un instructor nou la a carui ora nu mai mersesem. Imediat ce am intrat in clasa l-am vazut pe Michael, instructorul, un tip mai muschiulos dar micut de statura care a inceput prin a ne avertiza ca e o clasa avansata si ca sa ne straduim sa tinem pasul cat mai bine. Mi-am zis ca nah asta se aplica la incepatori nu la oameni de calibru si experienta noastra. Din pacate nu am luat in seama acest prim avertisment si nici nu m-am mai gandit a doua oara la CVul tipului care lista: fost culturist, fost maratonist si acum pasionat de yoga. Al doilea rateu!
Eh dupa ce ne-am "incalzit" vreo 30secunde ne-a pus cu cracii in aer intr-o pozitie foarte ciudata (greu de descris in cuvinte, dar f. incomoda) si a inceput sa numere exercitile de abdomen fara a spune cate. Pe la 40 de abdomene ma asteptam ca se opreste la 50, pe la 90 curgeau apele din mine dar ziceam ca deh inca 10, la 140 simteam ca mor si la 190 eram gata sa-l omor daca nu se opreste la 200. Noroc ca s-a oprit dar pe urma toata clasa a continuat in acelasi ritm infernal de era o balta intreaga de transpiratie in jurul meu de credeam ca in curand o sa plutim cu totii pe marea transpiratiei mele. In plus cum devia mult de la yoga pura si ne uita cate 5-10min in pozitia de flotare, parca resimt si acum durerea metafizica ce vibra din adancul fiecarui madular, tipand in gura mare ca ce dracu, doar n-o fi sfarsitul lumii, dar pentru trup a fost.
La sfarsit cand a incheiat clasa cu statul in cap nu ma mai mira nimica, eram in stare sa stau si-n coada daca mi-o cerea, poate astfel speram sa-mi vina si mie mintea la cap ca momentan se scursese toata balta in jurul meu... Nu credeam ca poate sa scoate yoga untul din mine in aceasta masura, dar nu mi-a fost dat sa am parte de o clasa cu Michael pana acum. De luat aminte, yoga asta e plina de sarlatani ;)!
Duminica am avut ultima clasa de yoga si ne-am decis sa incercam un instructor nou la a carui ora nu mai mersesem. Imediat ce am intrat in clasa l-am vazut pe Michael, instructorul, un tip mai muschiulos dar micut de statura care a inceput prin a ne avertiza ca e o clasa avansata si ca sa ne straduim sa tinem pasul cat mai bine. Mi-am zis ca nah asta se aplica la incepatori nu la oameni de calibru si experienta noastra. Din pacate nu am luat in seama acest prim avertisment si nici nu m-am mai gandit a doua oara la CVul tipului care lista: fost culturist, fost maratonist si acum pasionat de yoga. Al doilea rateu!
Eh dupa ce ne-am "incalzit" vreo 30secunde ne-a pus cu cracii in aer intr-o pozitie foarte ciudata (greu de descris in cuvinte, dar f. incomoda) si a inceput sa numere exercitile de abdomen fara a spune cate. Pe la 40 de abdomene ma asteptam ca se opreste la 50, pe la 90 curgeau apele din mine dar ziceam ca deh inca 10, la 140 simteam ca mor si la 190 eram gata sa-l omor daca nu se opreste la 200. Noroc ca s-a oprit dar pe urma toata clasa a continuat in acelasi ritm infernal de era o balta intreaga de transpiratie in jurul meu de credeam ca in curand o sa plutim cu totii pe marea transpiratiei mele. In plus cum devia mult de la yoga pura si ne uita cate 5-10min in pozitia de flotare, parca resimt si acum durerea metafizica ce vibra din adancul fiecarui madular, tipand in gura mare ca ce dracu, doar n-o fi sfarsitul lumii, dar pentru trup a fost.
La sfarsit cand a incheiat clasa cu statul in cap nu ma mai mira nimica, eram in stare sa stau si-n coada daca mi-o cerea, poate astfel speram sa-mi vina si mie mintea la cap ca momentan se scursese toata balta in jurul meu... Nu credeam ca poate sa scoate yoga untul din mine in aceasta masura, dar nu mi-a fost dat sa am parte de o clasa cu Michael pana acum. De luat aminte, yoga asta e plina de sarlatani ;)!
miercuri, 25 mai 2011
Am ars si noi
Cărbunii
"Cărbunii când ţi-or arde-n vatră
În seri de ani târzii şi goi,
Tu stând la lespedea de piatră
Să te gândeşti c-am ars şi noi...
Iar când din ochii de jăratic
Vor tresări scântei-scântei,
Să ştii că visul meu sălbatic
S-a mai aprins o dată-n ei."
~Octavian Goga
"Cărbunii când ţi-or arde-n vatră
În seri de ani târzii şi goi,
Tu stând la lespedea de piatră
Să te gândeşti c-am ars şi noi...
Iar când din ochii de jăratic
Vor tresări scântei-scântei,
Să ştii că visul meu sălbatic
S-a mai aprins o dată-n ei."
~Octavian Goga
Ma simt uitare
Rondelul meu
"Când am fost ura am fost mare,
Dar, astazi, cu desavarsire
Sunt mare, ca mă simt iubire,
Sunt mare, căci mă simt uitare.
Esti mare când n-ai indurare,
Dar te ridici mai sus de fire
Când ti-este inima iubire,
Când ti-este sufletul iertare.
Stiu: toate sunt o-ndurerare,
Prin viata trecem în nestire,
Dar mangaierea e-n iubire,
De-ar fi restristea cat de mare,
Si inaltarea e-n iertare."
~ A. Macedonski
"Când am fost ura am fost mare,
Dar, astazi, cu desavarsire
Sunt mare, ca mă simt iubire,
Sunt mare, căci mă simt uitare.
Esti mare când n-ai indurare,
Dar te ridici mai sus de fire
Când ti-este inima iubire,
Când ti-este sufletul iertare.
Stiu: toate sunt o-ndurerare,
Prin viata trecem în nestire,
Dar mangaierea e-n iubire,
De-ar fi restristea cat de mare,
Si inaltarea e-n iertare."
~ A. Macedonski
Trec vremile
Trec vremile
"Trec vremile... ca nişte ape
Şi faţa lumilor o spală...
Se luptă sufletul să scape
Din furtunoasa-nvălmăşeală
Şi din şuvoaiele de apă.
Ca-n încleştarea agoniei
S-afundă iar şi iar se suie.
Izbeşte-n porţile veciei,
Dar taina nimeni nu-i să-i spuie,
Şi iar s-afundă... şi se suie!"
~ Vasile Voiculescu
"Trec vremile... ca nişte ape
Şi faţa lumilor o spală...
Se luptă sufletul să scape
Din furtunoasa-nvălmăşeală
Şi din şuvoaiele de apă.
Ca-n încleştarea agoniei
S-afundă iar şi iar se suie.
Izbeşte-n porţile veciei,
Dar taina nimeni nu-i să-i spuie,
Şi iar s-afundă... şi se suie!"
~ Vasile Voiculescu
marți, 24 mai 2011
10.000 ore
10000 de ore! Atata este necesar pentru a deveni cu adevarat un expert in orice domeniu. Si geniile nu exista! E adevarat ca ne putem naste cu anumite aptitudini mai deosebite dar fara perseverenta, circumstante favorabile, sprijin extern si oportunitati aparte nu oricine isi poate atinge apogeul (exemple de la Bill Gates, la Mozart, la Oppenheimer). Aceasta este una din ideeile de baza a ultimei carti citite, anume "Outliers" de Malcolm Gladwell.
Cartea bazata pe diverse statistici abordeaza subiecte divergente precum de ce majoritatea jucatorilor de hochei sunt nascuti in ianuarie, de ce evreii au ajuns cei mai buni avocati din New York, de ce pilotii de avioane din anumite culturi au tendinta sa se prabuseasca mult mai des si de ce cultura orezului in China ii avantajeaza pe copiii chinezi la matematica.
Gladwell in final dezminte mitul ca exista un "self-made man" (adica o persoana care sa se nasca intr-un mediu sarac si care sa se ridice numai prin geniu si talent), sunt multi alti factori in joc.
"Those three things - autonomy, complexity and a connection between effort and reward - are, most people agree, the three qualities that work has to have if it is to be satisfying. It is not how much money we make that ultimately makes us happy between nine and five. It's whether our work fulfills us."
— Malcolm Gladwell (Outliers)
Cartea bazata pe diverse statistici abordeaza subiecte divergente precum de ce majoritatea jucatorilor de hochei sunt nascuti in ianuarie, de ce evreii au ajuns cei mai buni avocati din New York, de ce pilotii de avioane din anumite culturi au tendinta sa se prabuseasca mult mai des si de ce cultura orezului in China ii avantajeaza pe copiii chinezi la matematica.
Gladwell in final dezminte mitul ca exista un "self-made man" (adica o persoana care sa se nasca intr-un mediu sarac si care sa se ridice numai prin geniu si talent), sunt multi alti factori in joc.
"Those three things - autonomy, complexity and a connection between effort and reward - are, most people agree, the three qualities that work has to have if it is to be satisfying. It is not how much money we make that ultimately makes us happy between nine and five. It's whether our work fulfills us."
— Malcolm Gladwell (Outliers)
luni, 23 mai 2011
Am scapat, acum ne lingem ranile
In final ne-am incumetat sa si inotam putin desi temperatura apei te trezea din morti, dar cica asta e traditia pe aicea. Si asa am avut parte de botez cu apa si cu foc.
Pe ansamblu a fost o calatorie reusita. Am suferit din cauza insectelor, dar am avut parte de aer curat, miscare, mancare buna si focuri de tabara cu discutii aprinse cu o sticla de slivovita.
Pe ansamblu a fost o calatorie reusita. Am suferit din cauza insectelor, dar am avut parte de aer curat, miscare, mancare buna si focuri de tabara cu discutii aprinse cu o sticla de slivovita.
duminică, 22 mai 2011
La pescuit
Cand n-a plouat (si a plouat cam 5 ore duminica si inca ceva luni) am intreprins cateva misiuni prin imprejurimi incercand sa scapam de aviatia inamica. Ne-am oprit pe la o tabara meschera de pescuit care nu era inca deschisa (cam 10 cabane complet echipate cu barci cu motor etc. unde pescarii nostrii dau bani grei sa fie adusi cu hidroavionul si sa se pozeze cu bibanul de 2m) si am explorat golfuletele din zona. Noroc ca si pescarii nostri nu s-au dat batuti si dupa 12 ore de pescuit au prins si ei un biban de 1 tona si 3m lungime dar dupa ce i-au taiat coada si capul n-a ramas decat de 30cm si 1.5kg. Orisicum am avut peste proaspat.
sâmbătă, 21 mai 2011
Portavion pe roti
Si precum se vede in una dintre poze am redescoperit cea mai buna inventie umana din totdeauna: roata! Am cumparat un carucior pentru marele nostru portavion rosu, astfel incat am reusit sa-l tractam de-a lungul a 3 portaje (carari intre lacuri) pe roti, in loc sa-l caram in carca cu toate cele 45kg ale sale plus echipamentul din hale.
Desi nu-mi inchipuiam sa mearga treaba, lucrurile au decurs destul de bine, cu exceptia unui trunchi de copac prabusit peste intreaga carare pe care l-am escaladat cu ajutorul restului membrilor flotilei.
Desi nu-mi inchipuiam sa mearga treaba, lucrurile au decurs destul de bine, cu exceptia unui trunchi de copac prabusit peste intreaga carare pe care l-am escaladat cu ajutorul restului membrilor flotilei.
vineri, 20 mai 2011
Weekend camping ~ Smoky Lake
Weekendul acesta am profitat de cateva zile libere si am plecat sa infruntam aviatia inamica de gen "musca neagra" din parcul provincial "Noganosh Lake". Si va pot spune ca am fost nimiciti! Desi am doborat zeci de muste si de tantari, cateodata chiar si sapte dintr-o lovitura, la sfarsit am iesit cu totii mitraliati din cap si pana-n picioare de semanam cu niste dalmatieni... Ne asaltau din toate directiile si pe uscat si pe mare, si-n timpul zilei, si noaptea si pe soare si pe ploaie, vai si amar.
duminică, 15 mai 2011
Botezul lui Lara Maria
Duminica am avut onoarea sa fim nasi micutei Lara Maria, fetita unor prieteni.
A fost un moment inedit la biserica cand a chemat popa parintii, nasii si copilul in fata (erau vreo 7 copii dintre care vreo 5 erau filipinezi) asa ca noi 4 ne-am postat frumusel cu fetita in fata altarului, dar cand a ajuns la filipinezi au sarit vreo 20 de oameni de am crezut ca se va surpa scena. Banuiesc ca pruncii filipinezilor nu au mai multi parinti dar in mod sigur au vreo 16 nasi Si mai ales ca sunt cu totii mai mici de statura si la catolici au un obicei ciudat sa-ti ofere "lumina sfanta" dintr-o lumanare inalta de vreo 2m de sareau oamenii ca saltimbacii sa-si aprinda lumanarile si unul din cei cu 14 nasi au sutit chiar doua lumanari ca ultimul prunc ramasese fara lumanare pana si-a facut popa socoteala.
In plus celalalt cuplu non-filipinez erau de undeva de prin sud-america si mamica si nasica era doua bombe de tot dragul. Ziceai ca au venit de la discoteca cu mini-jupe si pe niste tocuri de te asteptai sa pice in nas in brate la popa care zambea foarte tinereste ;) la sfarsit cand s-au facut poze de grup cu fiecare copil si era ancorat de o parte si de alta de asemenea "doamne" distinse. .
Atata evlavie religioasa...
A fost un moment inedit la biserica cand a chemat popa parintii, nasii si copilul in fata (erau vreo 7 copii dintre care vreo 5 erau filipinezi) asa ca noi 4 ne-am postat frumusel cu fetita in fata altarului, dar cand a ajuns la filipinezi au sarit vreo 20 de oameni de am crezut ca se va surpa scena. Banuiesc ca pruncii filipinezilor nu au mai multi parinti dar in mod sigur au vreo 16 nasi Si mai ales ca sunt cu totii mai mici de statura si la catolici au un obicei ciudat sa-ti ofere "lumina sfanta" dintr-o lumanare inalta de vreo 2m de sareau oamenii ca saltimbacii sa-si aprinda lumanarile si unul din cei cu 14 nasi au sutit chiar doua lumanari ca ultimul prunc ramasese fara lumanare pana si-a facut popa socoteala.
In plus celalalt cuplu non-filipinez erau de undeva de prin sud-america si mamica si nasica era doua bombe de tot dragul. Ziceai ca au venit de la discoteca cu mini-jupe si pe niste tocuri de te asteptai sa pice in nas in brate la popa care zambea foarte tinereste ;) la sfarsit cand s-au facut poze de grup cu fiecare copil si era ancorat de o parte si de alta de asemenea "doamne" distinse. .
Atata evlavie religioasa...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)