Precum o mai spuneam. A face un portaj de 4km cu canoea in carca si sa te mai si intorci sa aduci o groaza de bagaje e aproape sinucidere. Ii compatimesc si acum pe exploratorii de odinioara care au batut aceleasi trasee in vremuri mult mai grele. La urma urmei pe spinarile lor s-a intemeiat aceasta tara cu exportul blanilor de castor si nu ma mira ca majoritatea acestor oameni mureau la 35 de ani.
Ceea ce ne-a usurat oarecum povara a fost iarasi cabana vanatoreasca de peste lac unde, asa in trecere, am gasit o caruta. Mda ca sa vezi norocul romanului ca se gasesc carute si pe aicea.
Am gasit cat de cat si un drum forestier si zis si facut am luat o decizie unanima sa continuam spre necunoscut, in loc sa ne intoarcem si sa ne inhamam si la caruta fara cai.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu