Eureka

 
 
 

Si in finalul totul e bine cand se termina cu bine

Si acestea sunt ultimele poze desi a mai fost o portiune lunga cu inca multe cataracte, dar la un moment dat subsemnatul s-a decis sa coboare o scurta portiune cu canoea si bineinteles ca baldabac a intors canoea cu fundul in sus si tine-te de inoata dupa ea.

Dar sa vezi dracie pe urma sa scoti toata apa dintr-o canoe cu o galetusa de 1L cand canoea are probabil vreo 300-400l de apa in ea. Noroc ca am reusit sa o rastorn, dar nu mi-a fost usor de unul singur ca ceilalti nu erau prin preajma.

Bineinteles ca aparatul foto n-a mai supravietuit si aceasta experienta, dar de.

Cand am ajuns in sfarsit la masina pe la ora 6pm eram extenuati dar cu zambetul pe buze. Nimeni nu a fost accidentat serios si toti aveam satisfactia ca am trecut printr-o aventura de neuitat.

Multam!

Ramasitele calatoriei

 
 
 
 

Ramasitele

Dupa ce ne-am lins ranile si inventariat tot ce am pierdut am ramas in minus 2 undite, un rucsac, o galeata cu "chestiuni absolut necesare", o vasla, un aparat foto, un lighean, un binoclu.

In plus 2 din canoe aveau gauri destul de serioase ca trebuia sa scoatem apa din ele in mod constant cu o galetusa.

La capatul "30 dollar rapid" cu hainele ferfenita

 
 
 
 

Dezastru

E cataracta asa numita "30 Dollar Rapids" ne-a fost nanasul. A fost de peste 2km si de la bun inceput a inceput prost. Mike si Alexa s-au aventurat cu canoea incarcata si s-au rasturnat. Ne uitam la ei si nici macar nu puteam sa-i ajutam. Le-am urat bafta in gand si adevarul e ca au avut noroc ca Mike a reusit sa iasa din rau cu doar cateva zeci de metri inainte de o cascada imensa care putea sa-l termine. Dar in final au pierdut 2 rucsaci, o galeata, vreo 2 undite, 2 vasle din care n-am mai recuparat decat un rucsac si o vasla.

Restul dintre noi am pornit cu canoele in spate pentru o portiune mai dura dupa care eu dupa mal le tineam in frau cu o sfoara si le coboram incet la vale. Ceilalti au adus restul bagajelor.

La un moment dat l-am gasit si pe Alexa agatat de o canoe scufundata si gata-gata sa o ia iarasi la vale si l-am ajutat sa o scoata la suprafata cu singurul rucsac care mai ramasese legat de ea si care cantarea peste 50kg imbibat in apa.

Ultimul camp dormind sub cerul liber

 
 
 
 

Sub cerul liber

In ultima seara am poposit extenuati pe la ora 7pm la inceputul unei cataracte lungi de cam 2.2km care avea sa ne ia peste 4 ore de navigat a doua zi.

Am halit ceva rapid si franti de oboseala dar cu un sentiment acut al invicinbilitatii am dormit sub cerul liber, nici ca ne mai pasa de tantari dupa o asemenea zi.

Eram storsi!

Innotand cu pestii

 
 
 
 

Si pentru unii mai aventurieri

Si bineinteles ca in asemenea circumstante se gasesc si cateva spirite mai intreprinzatoare care au gasit si alte solutii de a naviga raul cu consecinte diverse.

In ultima poza de mai sus am navigat o scurta portiune cu o canoe goala, care dupa ce a ricosat de cateva pietroaie si s-a umplut cu apa mai ca nu s-a rasturnat cu noi.

Curenti de apa

 
 
 
 

Cataractele de pe raul Magnetawan

Raul Magnetawan e faimos pentru numeroasele cataracte care ne pandeau la fiecare cotitura. Apele se ingustau, zgomotul de cascade se accentua si cum canoele nu sunt ambarcatiuni ideale pt. "whitewater" (ape curgatoare rapide)eram nevoiti sa ne dam jos, descarcam tot si portajat totul, deci lucrurile nu par sa se simplifice!

Popas de pranz

 
 
 
 

Magnetawan River here we come

Si in sfarsit am ajuns si la raul mult visat: Magnetawan. De aicea nu ne mai puteam intoarce deci tot inainte.

Am facut un mic popas de pranz unde Stefan a rasturnat o canoe si geamantanul lui Lisa plutea agale pe rau in jos. Noroc ca l-am pescuit destul de repede, dar lucrurile erau deja fleasca

Racoritul

 
 
 
 

Si in 4 ore la 30gC

si dupa 4 ore la aproape 30gC cu destul de multe haine pe noi ca era ca si cum munceam in sauna, am intors caruta salvatoare si ne-am aruncat mai mult sau mai putin direct in lacul racoritor

Caruta fara cai

 
 
 
 

Tractiune umana

Si cum prima parte a drumului era extrem de accidentata ne-am inhamat 4 oameni la caruta cu mine vizitiu si dai bice prin noroie si pe niste dealuri de si caii s-ar fi speriat.

I-am pescuit si pe cei cu canoele la capatul unei mlastini plina de tantari si le-am trantit pe toate taman in caruta si dai si impinge...

O idee geniala, a mers snur, toti fluieram de cat de usor era acum

Caruta cea faimoasa

 
 
 
 

Si orientarea la fata locului

Precum o mai spuneam. A face un portaj de 4km cu canoea in carca si sa te mai si intorci sa aduci o groaza de bagaje e aproape sinucidere. Ii compatimesc si acum pe exploratorii de odinioara care au batut aceleasi trasee in vremuri mult mai grele. La urma urmei pe spinarile lor s-a intemeiat aceasta tara cu exportul blanilor de castor si nu ma mira ca majoritatea acestor oameni mureau la 35 de ani.

Ceea ce ne-a usurat oarecum povara a fost iarasi cabana vanatoreasca de peste lac unde, asa in trecere, am gasit o caruta. Mda ca sa vezi norocul romanului ca se gasesc carute si pe aicea.

Am gasit cat de cat si un drum forestier si zis si facut am luat o decizie unanima sa continuam spre necunoscut, in loc sa ne intoarcem si sa ne inhamam si la caruta fara cai.

Craniu si tacere