sâmbătă, 22 mai 2010
Restul grupului si partea de explorare
Si dupa asa o aventura incendiara 4 dintre noi am plecat sa exploram zona cu ideea sa nu ne mai intoarcem pe acelasi drum (care era optiunea cea mai usoara) ci sa ajungem la raul Magnetawan.
Bineinteles ca nu am gasit un traseu marcat si am luat-o la intamplare printr-o mlastina pana am dat de un drum luuuuung de vreo 4km ca am obosit mergand numai pe jos. Si eu destept cum sunt nu mi-am luat geaca de protectie impotriva insectelor si se vad repercursiunile. Radeau si infulecau tantarii si mustele din mine de parca erau la nunta mea si nu intr-un loc uitat de toti.
Spre seara au venit si restul grupului: Lisa, Yvon, John si Bohdan si ne-am pus pe luat decizii. Ce facem o luam inainte pe un drum pe care nu l-am mai facut niciodata cu un portaj de 4km (e un calvar care nu poate fi descris in cuvinte, inchipuiti-va sa carati o canoe de vreo 30-40kg in carca plus bagajele dupa aia in timp ce te rontaie tantarii) sau ne intoarcem?
Bineinteles ca nu am gasit un traseu marcat si am luat-o la intamplare printr-o mlastina pana am dat de un drum luuuuung de vreo 4km ca am obosit mergand numai pe jos. Si eu destept cum sunt nu mi-am luat geaca de protectie impotriva insectelor si se vad repercursiunile. Radeau si infulecau tantarii si mustele din mine de parca erau la nunta mea si nu intr-un loc uitat de toti.
Spre seara au venit si restul grupului: Lisa, Yvon, John si Bohdan si ne-am pus pe luat decizii. Ce facem o luam inainte pe un drum pe care nu l-am mai facut niciodata cu un portaj de 4km (e un calvar care nu poate fi descris in cuvinte, inchipuiti-va sa carati o canoe de vreo 30-40kg in carca plus bagajele dupa aia in timp ce te rontaie tantarii) sau ne intoarcem?
si am dat foc padurii
E bine, cel putin versiunea autentica e ca bineinteles ca nu din vina noastra dar ideea e cam urmatoarea. 2 tineri temerari din grupul nostru au parasit insula cu o canoe si s-au dus sa viziteze "toaletele" de lux de pe tarm. Dupa vreo ora si juma' din locul mentionat vad ca iese fum.
Bineinteles ca prima reactie a fost: e ca sa vezi ca avem vecini si ca au facut focul. Hai totusi sa verificam ca n-am vazut pe nimeni si nu pare plauzibil.
Ooops! Arde padurea! Ajutor! Veniti toti cu galeti! Eu cu lopata! Da-i si lupta cu niste flacari de cam 1m inaltime care deja se intinsesera pe o portiune de cam 100-200 metri patrati! Nu credeam ca o sa reusim sa-l mai stingem, dar cum toti eram instruiti in arta oculta a pompieritului, am facut hora unirii si ne-a suras soarta de l-am innabusit.
Se pare totusi ca cineva, nu stim cine, a aruncat un muc de tigare, care s-a decis sa ne insufleteasca putin o dupa-masa de lenevit. Totul e bine cand se termina cu bine.
Bineinteles ca prima reactie a fost: e ca sa vezi ca avem vecini si ca au facut focul. Hai totusi sa verificam ca n-am vazut pe nimeni si nu pare plauzibil.
Ooops! Arde padurea! Ajutor! Veniti toti cu galeti! Eu cu lopata! Da-i si lupta cu niste flacari de cam 1m inaltime care deja se intinsesera pe o portiune de cam 100-200 metri patrati! Nu credeam ca o sa reusim sa-l mai stingem, dar cum toti eram instruiti in arta oculta a pompieritului, am facut hora unirii si ne-a suras soarta de l-am innabusit.
Se pare totusi ca cineva, nu stim cine, a aruncat un muc de tigare, care s-a decis sa ne insufleteasca putin o dupa-masa de lenevit. Totul e bine cand se termina cu bine.
vineri, 21 mai 2010
Mildmay
Si in sfarsit am ajuns si pe insula cea mult asteptata (era planificata deja) dupa vreo 20km de vaslit si carat, unde ne-am instalat ca acasa pt. urmatoarele 2 nopti.
Bineinteles ca a trebuit sa facem focul dar nu va faceti iluzii ca am reusit sa-l pornim in modul primitiv cu sfredel si sfoara ci cu bricheta. Orisicum incercarea a meritat, dar mai avem de invatat multe.
Bineinteles ca a trebuit sa facem focul dar nu va faceti iluzii ca am reusit sa-l pornim in modul primitiv cu sfredel si sfoara ci cu bricheta. Orisicum incercarea a meritat, dar mai avem de invatat multe.
Pregatirea pestelui
Si cum nu era tipenie de om prin jur (de fapt in toata calatoria n-am vazut decat 4 oameni) ne-am oprit pe alta insula sa se pregateasca pestele. A inceput cu pocnitul cu vasla in cap ca el inca inota agatat de un lant dupa canoe si a culminat cu maestrii cutitari spintecand si taind de zor.
De-a pescuitelea
Cei 6 temerari: Mike, Alex, Sly, Martin, Stefan si io musai (din pacate mai putin ca eu eram fotograful principal)
Si bibanul
Si n-am avut mult de asteptat si pescarii nostri s-au pricopsit cu un biban grasunel de cam 1.5kg in timp ce altii din noi faceau haz de necaz cand Alex a alunecat in apa imbracat.
Popas de pranz
Pe la amiaza perpeliti bine de soare am gasit un "lodge" (adica camp vanatoresc-pescaresc) fara picior de om unde am poposit de pranz. Incinsi cum eram, cativa din noi am sarit in apa sa ne racorim, o alta raritate a anului ca de obicei apa e mult prea rece in perioada aceasta a anului (in anii precedenti de weekendul acesta a nins), dar acum la temperatura ambienta in jur de 27gC era numa' bine.
Bineinteles ca pescarii s-au luat la intrecere dar erau numai pestisori mici pe care i-au eliberat.
Bineinteles ca pescarii s-au luat la intrecere dar erau numai pestisori mici pe care i-au eliberat.
Prima zi
Prima proba de indemanare: incarcatul canoelor cu toate proviziile necesare pt. 10 oameni si 4 zile de drum. Noroc ca am avut jumari cu oua la micul dejun ca sa ne dea un mic imbold.
Cu ambarcatiunile incarcate pana la linia de plutire, am pornit motoarele, hmm, adica vaslele si am luat-o agale in jos pe raul Pickerel care mai multa a balta statatoare aducea. De aicea au pornit portajele unde am inlocuit vaslele cu picioarele si cu carca si am luat-o la picior de la un lac la altul. Dupa cateva sute de metri m-am convins de ce canoele plutesc mult mai usor pe apa decat pe spinarile noastre, dar de...tot inainte vrednici pionieri!
Orisicum, pe batranelul din poza il cheama Glen si isi "ancoreaza" casa de pensionar bugetar la capatul lacului Smoky si isi petrece aicea verile impreuna cu catelul si serpii de apa si broastele testoase care stateau la soare prin preajma. In tinerete (adica acuma are vreo 90 de ani, deci sa zicem la 80), ducea "barosanii de la oras" la pescuit prin preajma asa ca stie toate locurile ascunse.
Cu ambarcatiunile incarcate pana la linia de plutire, am pornit motoarele, hmm, adica vaslele si am luat-o agale in jos pe raul Pickerel care mai multa a balta statatoare aducea. De aicea au pornit portajele unde am inlocuit vaslele cu picioarele si cu carca si am luat-o la picior de la un lac la altul. Dupa cateva sute de metri m-am convins de ce canoele plutesc mult mai usor pe apa decat pe spinarile noastre, dar de...tot inainte vrednici pionieri!
Orisicum, pe batranelul din poza il cheama Glen si isi "ancoreaza" casa de pensionar bugetar la capatul lacului Smoky si isi petrece aicea verile impreuna cu catelul si serpii de apa si broastele testoase care stateau la soare prin preajma. In tinerete (adica acuma are vreo 90 de ani, deci sa zicem la 80), ducea "barosanii de la oras" la pescuit prin preajma asa ca stie toate locurile ascunse.
joi, 20 mai 2010
Expeditie Lacul Noganosh - Raul Magnetawan
Si in prima expeditie majora a anului am atacat o regiune noua pt. mine: Lacul Noganosh si Raul Magnetawan la cam 3h nord de Toronto.
Dupa ce ne-am echipat pana in dinti, desi in mod ironic am uitat pasta de dinti, am plecat de joi seara astfel incat am dormit in padure aproape de punctul de plecare ca sa salvam ceva timp. Cu tot calabalacul mai mult sau mai putin in brate am lasat o masina la un cap si am mers cu alta la celalt cap al traseului.
Prima surpriza placuta: vremea f. calda si insecte destul de putine (asta din urma e chiar o raritate si se va schimba ulterior precum se va vedea).
Dupa ce ne-am echipat pana in dinti, desi in mod ironic am uitat pasta de dinti, am plecat de joi seara astfel incat am dormit in padure aproape de punctul de plecare ca sa salvam ceva timp. Cu tot calabalacul mai mult sau mai putin in brate am lasat o masina la un cap si am mers cu alta la celalt cap al traseului.
Prima surpriza placuta: vremea f. calda si insecte destul de putine (asta din urma e chiar o raritate si se va schimba ulterior precum se va vedea).
marți, 9 martie 2010
Un an in viata
Zicala veche spune " Apa trece, pietrele raman". Asa si viata trece, dar amintirile raman, te definesc si-ti modeleaza viitorul.
In ziua in care teoretic totul ti se cuvine, te intorci oarecum la rutina de zi cu zi, pentru ca rutina aceasta a devenit viata ta. Nu mai simti nevoia sa schimbi formula, sa adaugi mofturi de prisos.
Ramane doar esenta: mangaietura unei zile insorite, efemerul incremenit intr-un ghiocel, aerul proaspat navalind in plamani si propulsand muschii incordati.
Apoi un moment de liniste, de reflectie si de armonie...
Nimic mai mult sau mai putin.
In ziua in care teoretic totul ti se cuvine, te intorci oarecum la rutina de zi cu zi, pentru ca rutina aceasta a devenit viata ta. Nu mai simti nevoia sa schimbi formula, sa adaugi mofturi de prisos.
Ramane doar esenta: mangaietura unei zile insorite, efemerul incremenit intr-un ghiocel, aerul proaspat navalind in plamani si propulsand muschii incordati.
Apoi un moment de liniste, de reflectie si de armonie...
Nimic mai mult sau mai putin.
luni, 8 martie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)