duminică, 15 mai 2011

Botezul lui Lara Maria

Duminica am avut onoarea sa fim nasi micutei Lara Maria, fetita unor prieteni.

A fost un moment inedit la biserica cand a chemat popa parintii, nasii si copilul in fata (erau vreo 7 copii dintre care vreo 5 erau filipinezi) asa ca noi 4 ne-am postat frumusel cu fetita in fata altarului, dar cand a ajuns la filipinezi au sarit vreo 20 de oameni de am crezut ca se va surpa scena. Banuiesc ca pruncii filipinezilor nu au mai multi parinti dar in mod sigur au vreo 16 nasi  Si mai ales ca sunt cu totii mai mici de statura si la catolici au un obicei ciudat sa-ti ofere "lumina sfanta" dintr-o lumanare inalta de vreo 2m de sareau oamenii ca saltimbacii sa-si aprinda lumanarile si unul din cei cu 14 nasi au sutit chiar doua lumanari ca ultimul prunc ramasese fara lumanare pana si-a facut popa socoteala.

In plus celalalt cuplu non-filipinez erau de undeva de prin sud-america si mamica si nasica era doua bombe de tot dragul. Ziceai ca au venit de la discoteca cu mini-jupe si pe niste tocuri de  te asteptai sa pice in nas in brate la popa care zambea foarte tinereste ;) la sfarsit cand s-au facut poze de grup cu fiecare copil si era ancorat de o parte si de alta de asemenea "doamne" distinse. . 

Atata evlavie religioasa...

Micuta Lara Maria in parc si la botez

sâmbătă, 14 mai 2011

Born to run - Creati sa alergam ~ Christopher McDougall

Tocmai am terminat de citit o nuvela interesanta "Born to run" de Christopher McDougall a carei premiza este ca oamenii au evoluat ca si specie prin faptul ca eram buni alergatori. Si bineinteles ca la asemenea afirmatii toti, inclusiv oamenii de stiinta, ne-am dat ochii peste cap si am invocat contra-argumente atat de clare precum ca d-abia ne miscam ca pana si un soarece alearga mai repede ca noi etc. etc.

Si totusi, teoria expusa pare foarte plauzibila in momentul in care luam in consideratie faptul ca nu din punct de vedere al vitezei am evoluat ci al rezistentei adica anduranta la distanta. Si asta pentru a alerga dupa antilope etc. pana acestea picau moarte de oboseala, ca desi erau mai rapide ca si noi nu puteau alerga pentru atata timp, iar motivele sunt clar expuse in carte. Curse de alergat de 160-200km sunt chiar in domeniul nostru si exista inca numeroase triburi de indieni (e.g. Tarahumara) care alearga asemenea curse cu zambetul pe buze.

Mai era inca o idee interesanta cum ca toti adidasii de alergat din ziua de azi nu fac altceva decat sa blocheze stimulii de durere care ne-ar face sa alergam corect si ne forteaza implict sa alergam pe calcaie, un mod complet nenatural de a alerga avand in vedere modul in care am evoluat istoric. Descult sau cu adidasi cu talpa cea mai subtire este singurul mod de a alerga fara sa va accidentati!

Ideea cheie e sa calci ca un fulg si sa nu lasi nici o urma. O carte pe care fiecare alergator ar trebui sa o consulte.

Gaste si gasculine





Posted by Picasa

vineri, 13 mai 2011

5 ani de la plecarea in calatorie

Azi am sarbatorit 5 ani de la plecarea mea in calatoria in jurul lumii si oarecum radacinile acestui blog.

M-a rascolit putin sa parcurg pasajele scrise stangaci pe moment, sa privesc in "dedesubtul ascuns" al pozele ce numai eu le pot patrunde cu adevarat pentru ca le-am trait in acelasi fel in care numai un artist isi poate intelege cu adevarat propria creatie.  Pentru o clipa am retrait oarecum acea experienta de a redescoperi lumea prin ochii unui nou-nascut.

A fost si va ramane o calatorie multi-dimensionala care m-a schimbat profund, m-a ajutat sa ma inteleg mai bine si sa traiesc fara frica intr-o lume complexa dar si nespus de frumoasa.

Si asa am plecat sa cuceresc lumea acum 5 ani





Posted by Picasa

joi, 12 mai 2011

Antiprimavara

Antiprimavara

Ce daca vine primavara
Atâta iarna e în noi
Ca martie se poate duce
Cu toti cocorii înapoi
In noi e loc numai de iarna
Vom îngheta sub ultim ger
Orbecaind pe copci de gheata
Ca un stingher spre alt stingher.

Si vin din patriile calde
Cocorii toamnei ce trecu
Si cuiburi si-au facut la stresini
Si lânga mine nu esti tu
Ninsori mai grave decât moartea
Au fost si sunt si vor mai fi
La mine-n suflet este vifor
Si vin nebuni sa faca schi.

Si ninge pâna la prasele
Ninsoarea-mi intra-n în trupul tot
Un dans de oameni de zapada
Ce îmbratisarea n-o mai pot
La noi e iarna pe vecie
Doi fosti nefericiti amanti
Ia-ti înflorirea, primavara
Si toti cocorii emigranti.

Primavara, care-ai fost
Nu veni, n-ai nici un rost
Poti sa pleci suntem reci
Iarna ni-i pe veci.

~A. Paunescu

Lalele

marți, 10 mai 2011

Shift - Schimbarea - un film despre viata

Sentinta la viata

Sentinta cea mai dura nu este necesar cea la moarte ci cea la o viata lipsita de scop.

Cum ar fi oare precum in Tolstoi, sa-ti dai seama pe patul mortii ca ti-ai trait toata viata in mod gresit, ca nu ti-ai ascultat chemarea launtrica si ca te-ai amagit intreaga viata cu un conformism tacit la normele dictate de societate. Traim din inertie sau incercam sa depasim mentalitatea de turma si sa traim prin prisma propriilor noastre convingeri?

luni, 9 mai 2011

Strigator la cer

dezamblanzirea

"De mult negru ma albisem
De mult soare ma-nnoptasem
De mult viu ma mult murisem
Din visare ma aflasem
Vino tu cu tine toata
Ca sa-ntruchipam o roata
Vino tu fara de tine
Ca sa fiu cu mine, mine
O rasai, rasai, rasai
Pe infernul meu, un rai
O ramai, ramai, ramai
Palma bate-mi-o in cui
Pe crucea de carne
Cand lumea adoarme."

~N. Stanescu

duminică, 8 mai 2011

O fereastra spre altceva

variatiuni invechite

pe masura ce te indepartezi de copilarie, iti seaca entuziasmul vietii si capacitatea de a te bucura cu ochi puri, de a inspira adanc si cu nesat ineditul.
imbatranesc si nu ma mir, nu ma ma mir si imbatranesc.
ai trait suficient cand nu mai gasesti bucuria de a retrai ceva drag si viata devine searbada si nelinistita.
ni le dorim pe toate in viata si avem doar garantia ca in final le vom pierde pe toate

sâmbătă, 7 mai 2011

Albion Hills mountain biking video

Mountain biking din nou

Iar am avut parte de o zi magica mountain biking. A fost o zi calduta si se vedea cum natura se trezeste incet la viata si din pacate si gazele cu ea, dar la viteza mea n-am avut de-a face unii cu altii :). Am incercat sa captez aceasta senzatie intr-un video care nu cred ca poate reda totusi experienta mai ales ca e si f. zgaltait, dar a fost oarecum o prima incercare.

vineri, 6 mai 2011

Magnolia

Banul ca si motivatie intr-un sistem consumator

La ce a ajuns lumea din ziua de azi in momentul in care pacientii din spitale au incetat sa mai fie pacienti si sunt priviti ca si clienti? Am ajuns efectiv consumatori ai sistemului medical in momentul in care multe dintre pastile sunt varate pe gatul nostru cu singurul interes de a genera profit marilor companii farmaceutice. Nu mai esti un simplu pacient bolnav ci un cumparator de sanatate. Oare nu exista un oarecare conflict de interese intre a vindeca pacientul si a profita de pe urma bolnavului etern? Interesant cat de dezumanizant e totul si cum toata aceasta epidemie transforma si sistemul educativ unde universitatile devin companii profitabile cu scopul de te jecmani de cati mai multi bani si de nu-ti oferi cine stie ce garantie de viitor sau educatie dealtminteri..

miercuri, 4 mai 2011

Ottawa pe gheata






Posted by Picasa

Primavara unde-mi esti?

Afara suiera crivatul si natura pare reticenta sa se trezeasca din amorteala iernii. Avand in vedere ca primavara se tot lasa asteptata pe aicea m-am gandit ca n-ar fi complet aiurea sa afisez cateva poze pe care tocmai le-am redescoperit pe aparatul foto, din calatoria noastra la Ottawa de weekendul trecut (glumesc, e din februarie).

marți, 3 mai 2011

Downward dog; cica pozitie de relaxare, pt. cine pt. caini?

Yoga: pe viata si pe moarte

Nu de mult ne-am inscris la un curs de yoga din apropiere ca sa ne mai intindem putin strunele sufletesti si ne readucem aminte de conditia noastra primordiala de animale care trebuie sa stea in maini, in cap sau cu coada (pardon capul) intre picioare sau mai stiu eu in ce pozitie contorsionata care ar fi considerata de-a dreptul tortura medievala.

Zis si facut azi ne-am prezentat frumos la ora de yoga "fierbinte" ca m-am nimerit chiar langa caloriferul ce ardea nemilos ca in infern in asteptarea mantuirii nirvana ce pentru mine inseamna doar sa ies afara la racoare. Ma aflam meditativ in Adho Mukha Svanasana - sau catelul inversat (downward dog) in caz ca stati prost cu sanscrita, care consta in a te ridica cu fundul in aer, in patru labe si te intinzi ca un caine la soare. E si ce mi-a fost dat sa vad? Privind printre picioare (da o perspectiva unica si rara) am vazut-o pe negresa incepatoare din spate cum a picat pleasca si va asigur ca nu intimidata de flexibilitatea mea de a ma "pupa in dos" ci de la efort si caldura gagica a lesinat. Si asa s-a incheiat ora noastra distractiva de yoga cu o harmalaie intreaga de pompieri,.salvare si care mai de care persoana cu idei nastrusnice ca si respiratie gura la gura (nenecesara), compresii pectorale (inutile) si chiar si un aparat de resuscitare prin soc electric desi tipa respira si avea un puls acceptabil. Ca sa vezi cat de bine intentionata e lumea cand nu esti inca mort si te baga in priza si te omoara cu scopul de ati salva viata. Halal asa altruism, cine si-ar inchipui cat de periculoasa e yoga asta?

duminică, 1 mai 2011

Mountain biking după caprioare

La vanat de caprioare

Avand in vedere vasta experienta cu animalele salbatice de saptamana aceasta m-am decis sa-mi imbunatesc palmaresul cu o vanatoare de caprioare. Asa ca m-am urcat pe murgul meu Pegasus cu flacarile in nari si focul in copite (adica cu suflu la gura si picioarele de gelatina) si m-am dus in tara lui miaza-noapte in cautarea aventurii.

Si n-a durat mult. In timp ce luam o curba periculoasa la viteza luminii stinse mi-a sarit in fata o pietoana de toata frumusetea: zvelta, gingasa si c-o codita alba de mai mare dragul (da, o caprioara in toata firea in caz ca va gandeati la alta specie). Era sa ma rostogolesc de pe cal de uimire dar am fost pe faza: Scot pistolu' si impusc vreo 2 clisee tac-pac (cu aparatul foto) neintelegand de ce nu se facea nevazuta ca o naluca. Pe urma m-am dumirit eu mai bine ca de fapt era si Bambi de partea cealalta a cararii si eu in vitezomania mea separasem mama de pui (ca sa reafirm iarasi motivul acestei saptamani de a-mi baga coada unde nu-mi fierbe oala). Noroc ca aveam intentii pacifiste si nu m-am decis sa-l invat si pe Bambi sa zboare ca mai important era sa ma concentrez sa nu zbor eu peste ghidon, asa ca l-am crutat de data aceasta.

Coincidenta? pare cam greu de crezut...

sâmbătă, 30 aprilie 2011

Viata merge înainte si puii au fost recuperati de mama

Mama

Va puteți oare inchipui prin ce trece o mama când se întoarce înapoi la cuib si nu-si mai găsește puii? Cum privea nedumerita la locul unde mai adineauri erau adapostiti puii si adulmeca adânc pe sub sertarul închis de la balcon si nu mai auzea nici un scancet, nu mai era nici o urma de viața din propria ei fiinta. S-a postat in fata usii de la balcon si încerca sa între in casa unde își inchipuia ca sunt incarcerati micutii.

In ochi i se citea o groaza indefinita. Nu putea accepta o asemenea pierdere... Mai degrabă ar fi fost in stare sa-si dea viața pentru ca ei sa trăiască mai departe.

Si atunci realizezi cât de universala este aceasta dragoste materna si cât de puternica.

vineri, 29 aprilie 2011

Spaima stapanei: ori zboara ei ori eu nu mai ies pe balcon

Ratonii plonjeaza de la etajul III

Avand in vedere ca mama raton se simtea f. comfortabil pe balconul nostru si chiar contempla o convietuire pasnica ca intre vecini fara nici un gand de a se stramuta, m-am gandit sa-i ceri bani de chirie. Dar cum n-am cazut la comun acord in privinta pretului nu mi-a mai ramas decat o solutie: ordin de evacuare.

Zis si facut. Am descins pe balcon dis-de-dimineata si mamanul a executat rapid saltul mortal peste balustrada ca si saritorii in inaltime ar fi ramas masca. Puii se harjoneau ca de obicei si atunci mi-am adus aminte de povestea mea favorita din manualul de citire cu prepelita care-si invata puii sa zboare.

Si pe cine sa pun in aplicare aceasta pragmatica lectie de viata daca nu pe micutii mei ratoni. Asa ca i-am apucat frumos de "urechi" si am inceput a le explica ce iasta aceea aerodinamica. Ei tot dadeau din cap si se behaiau in continuu in timp ce eu parcurgeam partile mai delicate ale zborului precum rezistenta vortex, coeficientii de portanta si efectul Venturi cand absorbit de cunostintele mele vaste ma intorc si ce sa vad:  micutii ratoni cu "elicele" girand (cozile) la maxim luandu-si avant de pe marginea balconului. E si atunci mi-am dat seama in ultima secunda ca desi le explicasem taina zborului am omis complet teoria zborului controlat in persectiva celor 3 axe: tangajul, ruliul si giratia.

Si atunci i-am prins repede de "elice" spanzurati in vazduh si i-am tangat, i-am rulat si i-am girat intr-o nava spatiala (adica cutie rosie) pe care am dus-o frumusel jos pe scari debarcand trupa exact unde era preconizata aterizarea. I-am lasat la vedere ca sa-i gaseasca mama-lor si sa le explice mai pe limba lor ca mai trebuie sa le creasca ceva pene pe aripi ca numai cu pufi si zulufi nu se face zborul.

joi, 28 aprilie 2011

Pui de ratoni harjonindu-se

Momente de panica si haioase in lumea ratonilor

Pe de o parte ai doi pui micuti de raton care habar n-au pe ce lume traiesc si se calaresc unul pe altul, harjonindu-se de zor cand nu dorm claie peste gramada unul in capul altuia. Circul de pe lume, mai ales cand se cred struti si-si baga capul in coltul cel mai intunecat sub impresia ca nu-i mai vede nimeni si ca au "imunitate diplomatica"

Si de cealalta parte ai o mamica ingrijorata care nu stie ce sa faca (pare cam incepatoare dpdv al atributiunilor materne). Sa-i ia, sa nu-i ia...De fiecare data cand iesim noi pe balcon e obligata sa o intinda si incerc in limbajul cel mai clar sa-i dau de inteles ca nu e totusi binevenita si ca ar trebui sa-si gaseasca un loc mai propice pt. cuib. Arst, ti-ai gasit, nimic nu pricepe mamanul, face doar acrobatii urcand pe peretii de la apartamentul nostru de la etajul 3 si trecand cu brio proba de obstacole mixte ce le-am instalat ca sa previn astfel de escapade. Ti-ai gasit...

Ii mai dam o noapte cu speranta ca va avea o revelatie metafizica si va gasi mantuirea tuturor.

Va urma....

Invazia ratonilor

Zgomote ciudate

Chitiituri, schelaituri si tot felul de bocanituri au făcut parte din concertul de asta-noapte. Si înainte de a mă culca tot ce am făcut a fost sa închid sertarul de la dulapul de pe balcon fără sa știu ca de fapt el ascundea dedesubt 2 pui de ratoni pe care maica-sa a încercat sa-i elibereze in zadar toată noaptea. Si precum se vede din poze, astea au fost repercursiunile...

luni, 25 aprilie 2011

Giant MTB

Mountain biking

Azi am profitat de o zi mai primavarateca desi se anunta ploaie si mi-am scos noua bicicleta de munte la o plimbare pe masura ei si n-am fost dezamagit. Era tot ce mi-am inchipuit si inca... Eu mai lasam de dorit dar orisicum e doar prima iesire a anului si mai dureaza putin sa-mi intru in mana.Orisicum m-am simtit minunat si am terminat exact cand a inceput sa se inteteasca ploaia.

E ceva ireal cand poti atinge acel ritm magic in care simti ca plutesti si devii unul cu bicicleta si copacii aluneca pe langa tine fara nici un efort.

duminică, 24 aprilie 2011

Pregatiri de Pasti

Paste fericit

La Pasti - George Cosbuc

"Prin pomi e ciripit si cant,
Vazduhu-i plin de-un rosu soare
Si salciile-n alba floare-
E pace-n cer si pe pamant.
Rasuflul cald al primaverii
Adus-a zilele-nvierii.
Si cat e de frumos in sat!
Crestinii vin tacuti in vale
Si doi de se-ntalnesc in cale
Isi zic:Hristos a inviat!
Si rade-atata sarbatoare
Din chipul lor cel ars de soare.
Pe deal se suie-ncetisor
Nevaste tinere si fete,
Batrani cu iarna vietii-n plete;
Si-ncet, in urma tuturor,
Vezi sovaind cate-o batrana
Cu micul ei nepot de mana."

sâmbătă, 23 aprilie 2011

Lumina diafana a colturilor ascunse

"Nea, haram, mânca-te-ar lupchii!"

Idei intalnite din "Viata la tara" de Duiliu Zamfirescu, un roman scris din strainatate prin 1894 despre dragostea omului pentru pamant.

"Cine eşti tu, călător de o clipă pe pământul tău, trăitor de o zi, când atâtea pământuri umplu veşnicia deasupra?"

"A pricepe că nu poţi pricepe şi că nu eşti în stare de-a împiedica împlinirea legilor firei, este deja interesant; dar a pricepe pentru ce nu poţi pricepe, e minunat, fiindcă dacă ai putea înlătura pricina pentru care nu poţi pricepe şi care e parte în tine, parte afară din tine, ai pricepe totul! Viaţa e plină de durere şi de farmec. Ce somn adânc doarme spaţiul dintre stele! Între fiecare stropitură de lumină din Calea Lactee sunt milioane de poşte de singurătate. Şi unde ne ducem noi, după moarte? noi, partea aceasta ce se desprinde din tiparul de acum? Nicăiri. Murim în noi înşine, cum mor făpturile unui vis, în vis. "

vineri, 22 aprilie 2011

Semne de primavara

Inutilitatea florilor?

Oare nu e putin ciudat când te gandesti la cât de inutile sunt florile? La ce folosesc in afara de niște ceaiuri amarate si eventual miere? Cum sa nu te revoltezi când vezi câtă energie le dedica oamenii si ce risipa de resurse ce ar putea fi folosite la ceva mult mai util precum case, drumuri si cultivat de lucruri serioase.

Si cu toate acestea nu putem trai fara flori, la fel cum nu putem trai fara arta. Au menirea sa ne incante sufletul si sa ne ofera o clipa efemera de frumusete si fericire intr-o lume la fel de efemera. Drept dovada si taranii, firi pragmatice de fel si ei tot plantau flori de dragul lor.

Practice? nu foarte

Inutile? nicidecum

joi, 21 aprilie 2011

Batranul intre albastrele

Singuratatea

Cateodata singuratatea este cu atat mai mare intr-un oras aglomerat decat in pustiul desertului.

miercuri, 20 aprilie 2011

Viziuni apocaliptice

Ordo ab chao

Nebunie = ceea ce nu avem curajul sa facem

marți, 1 martie 2011

April: catelul parintilor

Collective knowledge

What is a man without its knowledge base, if not a mere animal?

Thinking is just a tool but what got us here is our collective knowledge and our ability to pass it on