Nu mi-am putut inchipui ca dupa o "vasta" experienta de doua luni de yoga, ma voi vedea in pozitia de mita lesinata (nu nu este o asana consacrata) pe o saltea de yoga acuzandul pe instructor ca vrea sa ne omoare, dar asa a fost.
Duminica am avut ultima clasa de yoga si ne-am decis sa incercam un instructor nou la a carui ora nu mai mersesem. Imediat ce am intrat in clasa l-am vazut pe Michael, instructorul, un tip mai muschiulos dar micut de statura care a inceput prin a ne avertiza ca e o clasa avansata si ca sa ne straduim sa tinem pasul cat mai bine. Mi-am zis ca nah asta se aplica la incepatori nu la oameni de calibru si experienta noastra. Din pacate nu am luat in seama acest prim avertisment si nici nu m-am mai gandit a doua oara la CVul tipului care lista: fost culturist, fost maratonist si acum pasionat de yoga. Al doilea rateu!
Eh dupa ce ne-am "incalzit" vreo 30secunde ne-a pus cu cracii in aer intr-o pozitie foarte ciudata (greu de descris in cuvinte, dar f. incomoda) si a inceput sa numere exercitile de abdomen fara a spune cate. Pe la 40 de abdomene ma asteptam ca se opreste la 50, pe la 90 curgeau apele din mine dar ziceam ca deh inca 10, la 140 simteam ca mor si la 190 eram gata sa-l omor daca nu se opreste la 200. Noroc ca s-a oprit dar pe urma toata clasa a continuat in acelasi ritm infernal de era o balta intreaga de transpiratie in jurul meu de credeam ca in curand o sa plutim cu totii pe marea transpiratiei mele. In plus cum devia mult de la yoga pura si ne uita cate 5-10min in pozitia de flotare, parca resimt si acum durerea metafizica ce vibra din adancul fiecarui madular, tipand in gura mare ca ce dracu, doar n-o fi sfarsitul lumii, dar pentru trup a fost.
La sfarsit cand a incheiat clasa cu statul in cap nu ma mai mira nimica, eram in stare sa stau si-n coada daca mi-o cerea, poate astfel speram sa-mi vina si mie mintea la cap ca momentan se scursese toata balta in jurul meu... Nu credeam ca poate sa scoate yoga untul din mine in aceasta masura, dar nu mi-a fost dat sa am parte de o clasa cu Michael pana acum. De luat aminte, yoga asta e plina de sarlatani ;)!
Se afișează postările cu eticheta comice. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta comice. Afișați toate postările
duminică, 29 mai 2011
vineri, 29 aprilie 2011
Ratonii plonjeaza de la etajul III
Avand in vedere ca mama raton se simtea f. comfortabil pe balconul nostru si chiar contempla o convietuire pasnica ca intre vecini fara nici un gand de a se stramuta, m-am gandit sa-i ceri bani de chirie. Dar cum n-am cazut la comun acord in privinta pretului nu mi-a mai ramas decat o solutie: ordin de evacuare.
Zis si facut. Am descins pe balcon dis-de-dimineata si mamanul a executat rapid saltul mortal peste balustrada ca si saritorii in inaltime ar fi ramas masca. Puii se harjoneau ca de obicei si atunci mi-am adus aminte de povestea mea favorita din manualul de citire cu prepelita care-si invata puii sa zboare.
Si pe cine sa pun in aplicare aceasta pragmatica lectie de viata daca nu pe micutii mei ratoni. Asa ca i-am apucat frumos de "urechi" si am inceput a le explica ce iasta aceea aerodinamica. Ei tot dadeau din cap si se behaiau in continuu in timp ce eu parcurgeam partile mai delicate ale zborului precum rezistenta vortex, coeficientii de portanta si efectul Venturi cand absorbit de cunostintele mele vaste ma intorc si ce sa vad: micutii ratoni cu "elicele" girand (cozile) la maxim luandu-si avant de pe marginea balconului. E si atunci mi-am dat seama in ultima secunda ca desi le explicasem taina zborului am omis complet teoria zborului controlat in persectiva celor 3 axe: tangajul, ruliul si giratia.
Si atunci i-am prins repede de "elice" spanzurati in vazduh si i-am tangat, i-am rulat si i-am girat intr-o nava spatiala (adica cutie rosie) pe care am dus-o frumusel jos pe scari debarcand trupa exact unde era preconizata aterizarea. I-am lasat la vedere ca sa-i gaseasca mama-lor si sa le explice mai pe limba lor ca mai trebuie sa le creasca ceva pene pe aripi ca numai cu pufi si zulufi nu se face zborul.
Zis si facut. Am descins pe balcon dis-de-dimineata si mamanul a executat rapid saltul mortal peste balustrada ca si saritorii in inaltime ar fi ramas masca. Puii se harjoneau ca de obicei si atunci mi-am adus aminte de povestea mea favorita din manualul de citire cu prepelita care-si invata puii sa zboare.
Si pe cine sa pun in aplicare aceasta pragmatica lectie de viata daca nu pe micutii mei ratoni. Asa ca i-am apucat frumos de "urechi" si am inceput a le explica ce iasta aceea aerodinamica. Ei tot dadeau din cap si se behaiau in continuu in timp ce eu parcurgeam partile mai delicate ale zborului precum rezistenta vortex, coeficientii de portanta si efectul Venturi cand absorbit de cunostintele mele vaste ma intorc si ce sa vad: micutii ratoni cu "elicele" girand (cozile) la maxim luandu-si avant de pe marginea balconului. E si atunci mi-am dat seama in ultima secunda ca desi le explicasem taina zborului am omis complet teoria zborului controlat in persectiva celor 3 axe: tangajul, ruliul si giratia.
Si atunci i-am prins repede de "elice" spanzurati in vazduh si i-am tangat, i-am rulat si i-am girat intr-o nava spatiala (adica cutie rosie) pe care am dus-o frumusel jos pe scari debarcand trupa exact unde era preconizata aterizarea. I-am lasat la vedere ca sa-i gaseasca mama-lor si sa le explice mai pe limba lor ca mai trebuie sa le creasca ceva pene pe aripi ca numai cu pufi si zulufi nu se face zborul.
miercuri, 24 ianuarie 2007
Supa de lighioante salbatice
-„Veniti sa luati supa asta de lighioante!” Asa am izbucnit cand am vazut portia de nesecat de supa de mariscos (adica ceva fructe de mare) pe care incerca zadarnic sa o „absoarba” Mirela. Cand te uitai in ea parca vedeai ochi care se miscau, nu m-ar fi mi mirat sa fi vazut o broscuta inotand prin ea, si sa sara de acolo. Asadar Mirela, dupa o lupta acerba (avand in vedere ca e mare amatoare de „fructe de mare”), a abandonat si mi s-a facut mila de ea si i-am dat cativa cartofi prajiti cu friptura de la mine ca altfel ar fi ramas flamanda.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)