Pe campiile elizee toti vin ca ingerasii: investmantati in alb, cu armament proto-nano-pseudo-fibro-filamento-unobtainium (adica rachete ultimul racnet) si cu adevarate ghiulele (adica mingi noi noute cu puf galben ca de pui) ce sunt schimbate la fiecare doua ore. Oarecum privindu-i ai sentimentul "barbarilor" cand vedeau legiunile romane sclipind in soare in armurile lor metalice. Ce sa mai spun de terenurile de lupta atat de bibilite ca n-au nici cea mai mica crapatura.
In tabara complet opusa, de partea cealalta a caii ferate, pe taramul lui Hades apar "barbarii" in cipici si imbracati in caftane musulmane, unii in blugi, altii mai dezbracati, in sandale te miri ce si de toate culorile: indieni, musulmani, mexicani ca auzi toate limbile numai engleza nu. Au niste rachete de si alea din lemn facute la Reghin pe vremea lu' raposatu' ar fi considerate super dotate ca i-am vazut uneori jucand cu rachete rupte, sau de copii, sau de squash. Iar mingile lor ma mir ca mai sar, de multe ori nu le poti deosebi de cele roase de caini prin parcuri atat sunt de ferfenita ca nici cainii nu s-ar mai juca cu ele. Terenurile sunt inca acceptabile ca s-au construit numai cu un an in urma, dar din asfalt si nu din bitum fin si ei l-au adaptat cu tot felul de gunoaie care se plimba in voie buna incolo si incoace facand jocul mai palpitant.
Un adevarat turn Babel si cu toate acestea iti dai seama de puterea sportului care transcede prejudecatile si uneste, incita si inveseleste spiritele si la unii si la altii in tenisul de "maidanuri" diferite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu