Tenisul de "maidanuri" diferite

Pe campiile elizee toti vin ca ingerasii: investmantati in alb, cu armament proto-nano-pseudo-fibro-filamento-unobtainium (adica rachete ultimul racnet) si cu adevarate ghiulele (adica mingi noi noute cu puf galben ca de pui) ce sunt schimbate la fiecare doua ore. Oarecum privindu-i ai sentimentul "barbarilor" cand vedeau legiunile romane sclipind in soare in armurile lor metalice. Ce sa mai spun de terenurile de lupta atat de bibilite ca n-au nici cea mai mica crapatura.

In tabara complet opusa, de partea cealalta a caii ferate, pe taramul lui Hades apar "barbarii" in cipici si imbracati in caftane musulmane, unii in blugi, altii mai dezbracati, in sandale te miri ce si de toate culorile: indieni, musulmani, mexicani ca auzi toate limbile numai engleza nu. Au niste rachete de si alea din lemn facute la Reghin pe vremea lu' raposatu' ar fi considerate super dotate ca i-am vazut uneori jucand cu rachete rupte, sau de copii, sau de squash. Iar mingile lor ma mir ca mai sar, de multe ori nu le poti deosebi de cele roase de caini prin parcuri atat sunt de ferfenita ca nici cainii nu s-ar mai juca cu ele. Terenurile sunt inca acceptabile ca s-au construit numai cu un an in urma, dar din asfalt si nu din bitum fin si ei l-au adaptat cu tot felul de gunoaie care se plimba in voie buna incolo si incoace facand jocul mai palpitant.

Un adevarat turn Babel si cu toate acestea iti dai seama de puterea sportului care transcede prejudecatile si uneste, incita si inveseleste spiritele si la unii si la altii in tenisul de "maidanuri" diferite.

Stanjenel si lumea tenisului

 

Memento Mori = Nu uita ca vei muri

"Am să-ntreb: Ce-a rămas, oame, din puterea ta? ­ Nimic!!

Dar la ce să beau din lacul ce dă viață nesfârșită,
Ca să văd istoria lumii dinainte-mi repețită,
Cu aceleași lungi mizerii s-obosesc, sufletu-mi mut?
Și să văd cum nasc popoare, cum trăiesc, cum mor. Și toate
Cu virtuți, vicii aceleași, cu mizerii repetate...
Vrei viitorul a-l cunoaște, te întoarce spre trecut.

Din agheazima din lacul, ce te-nchină nemurirei,
E o picătură-n vinul poeziei ș-a gândirei,
Dar o picătură numai. Decât altele, ce mor,
Ele țin mai mult. Umane, vor pieri și ele toate.
În zădar le scrii în piatră și le crezi eternizate,
Căci eternă-i numai moartea, ce-i viață-i trecător."

~M. Eminescu

spre a - Nu ma uita

Bicicleta explozibila?

Cine ar fi crezut ca bicicletele pot exploda din senin?

I s-a intamplat chiar Mirelei. Mergea agale, sau cat de agale se poate urcand un deal, cand dintr-o data BAM, i-a explodat bicicleta! Si asta nu la modul afgan in care biciclete cu explozibile camuflate sunt detonate in scopuri mai mult sau mai putin teroriste ci pur si simplu: BAM!

Se face ca dupa mai bine de un deceniu de folosinta, roata din spate a cedat complet (mai precis peretele gentii s-a subtiat de la placutele de frana) incat totul s-a "detonat" dintr-o data cand o fasie de aluminiu s-a desprins si a blocat franele si a spart camera. Saracuta Mirela, s-a speriat toata de parca era victima unui atentat terorist, dar a scapat nevatamata. Bicicleta inca cauta o roata de schimb pentru deceniul viitor.

Dezintegrarea

Cu o mana mai tandra pe mitraliera

"Helga: -Trebuia sa vopsesti casa... tai lemne... si sa te ocupi de gradinarit azi!

Helga: -De ce esti inca in pat?!

Hagar: -Hai sa zicem ca suntem amandoi niste visatori."

si inca un vers dintr-un cantec de Neil Young:

"We got a gentler, kinder,
Machine gun hand"

Hagar cel teribil