Avand in vedere ca mama raton se simtea f. comfortabil pe balconul nostru si chiar contempla o convietuire pasnica ca intre vecini fara nici un gand de a se stramuta, m-am gandit sa-i ceri bani de chirie. Dar cum n-am cazut la comun acord in privinta pretului nu mi-a mai ramas decat o solutie: ordin de evacuare.
Zis si facut. Am descins pe balcon dis-de-dimineata si mamanul a executat rapid saltul mortal peste balustrada ca si saritorii in inaltime ar fi ramas masca. Puii se harjoneau ca de obicei si atunci mi-am adus aminte de povestea mea favorita din manualul de citire cu prepelita care-si invata puii sa zboare.
Si pe cine sa pun in aplicare aceasta pragmatica lectie de viata daca nu pe micutii mei ratoni. Asa ca i-am apucat frumos de "urechi" si am inceput a le explica ce iasta aceea aerodinamica. Ei tot dadeau din cap si se behaiau in continuu in timp ce eu parcurgeam partile mai delicate ale zborului precum rezistenta vortex, coeficientii de portanta si efectul Venturi cand absorbit de cunostintele mele vaste ma intorc si ce sa vad: micutii ratoni cu "elicele" girand (cozile) la maxim luandu-si avant de pe marginea balconului. E si atunci mi-am dat seama in ultima secunda ca desi le explicasem taina zborului am omis complet teoria zborului controlat in persectiva celor 3 axe: tangajul, ruliul si giratia.
Si atunci i-am prins repede de "elice" spanzurati in vazduh si i-am tangat, i-am rulat si i-am girat intr-o nava spatiala (adica cutie rosie) pe care am dus-o frumusel jos pe scari debarcand trupa exact unde era preconizata aterizarea. I-am lasat la vedere ca sa-i gaseasca mama-lor si sa le explice mai pe limba lor ca mai trebuie sa le creasca ceva pene pe aripi ca numai cu pufi si zulufi nu se face zborul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu