In luna februarie am avut prilejul sa recitesc "Cien años de soledad" o carte geniala a lui Gabriel Garcia Marquez, pe care inca o consider una dintre cele mai bune nuvele pe care le-am citit vreodata.
Actiunea urmareste destinul familiei Buendia, intemeitorii satului fictiv Macondo din Columbia. Impletind tematici captivante ce decurg pe o perioada de peste un veac, nuvela abordeaza idei precum circularitatea timpului, perversa obsesie cu incestul a membrilor familiei, zadarnicia razboiului interminabil si fara de scop, cu elemente de magie, alchimie si ocult.
In final fatalitatea destinului inchide cercul si viata impregnata de zadarnicie, cade prada prafului si foamei preistorice a furnicilor, termitelor si panzelor de paianjeni. Timpul cucereste pe oricine si orice...
Citate:
"Multi ani dupa aceea , in fata plutonului de executie, colonelul Aureliano Buendia avea sa-si aminteasca de dupa-amiaza indepartata, cand tatal sau la dus sa faca cunostinta cu gheata."
"Lumea era atât de recentă, încât multe lucruri nici nu aveau încă nume, iar pentru a le deosebi trebuia să le arăţi cu degetul. Era într-adevăr un sat fericit: nimeni nu avea peste treizeci de ani, nimeni nu murise încă."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu