-si cum bine va inchipuiti ca imediat dupa rasfatul de ziua mea, nu prea aveam de gand sa bat nici un record de distanta, m-am dus frumusel sa admir ghetarii din imprejurime. Mai exact l-am vizitat pe domn’ Franz Josef care mi-a facut o primire foarte rece (era chiar o experienta ciudata sa mergi prin valea ghetarului si sa simti cum vin valuri de aer rece, un fel de aer climatizat natural) dar cel putin am reusit sa ma apropii intr-atata incat sa-l ating. Asta a constituit o noua experienta pt. ca pana in momentul de fata tot timpul am admirat acesti ghetari de la distanta si acum pentru prima oara am stat fata in fata si l-am putut „ciupi” de cateva sloiuri (pacat ca n-am avut o palinca ceva ca ar fi mers tare bine cu gheata de cateva mii de ani).
-pe urma bineinteles ca au urmat niste dealuri sa scoata iarasi sufletul din mine, mai ales ca era caldura de la miezul zilei, dar cu rabdare am trecut si peste astea si i-am facut o vizita si domnului ghetar Fox care de-altfel este f. asemanator cu celalalt, asa ca p-asta nu l-am mai gadilat ci doar l-am fotografiat mai de la distanta.
-eh si cum ziua se scurgea vertiginos, precum apa din ghetari, m-am decis ca nu mai are sens sa ma chinui si ca n-ar strica sa fac un popas sa-mi mai dezmortesc glezna (care se comporta admirabil) intr-o plimbare in jurul lacului Matheson. De aicea am avut parte de „Panorama panoramelor (View of Views)” in care Varful Cook (3754m) si Varful Tasman (3498m), cele mai inalte din NZ se reflectau in acest laculet linistit. Eh si cum imi faceau atata cu ochiul (nu, nu va inchipuiti ca am dat o raita si pana pe varf), m-am decis sa campez prin imprejurime alaturi de pasunea cu vaci zgomotoase, ca sa ma pot mandri ca am dormit si la umbra acestor varfuri. Noapte buna copii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu