Cataractele de pe raul Magnetawan

Raul Magnetawan e faimos pentru numeroasele cataracte care ne pandeau la fiecare cotitura. Apele se ingustau, zgomotul de cascade se accentua si cum canoele nu sunt ambarcatiuni ideale pt. "whitewater" (ape curgatoare rapide)eram nevoiti sa ne dam jos, descarcam tot si portajat totul, deci lucrurile nu par sa se simplifice!

Popas de pranz

 
 
 
 

Magnetawan River here we come

Si in sfarsit am ajuns si la raul mult visat: Magnetawan. De aicea nu ne mai puteam intoarce deci tot inainte.

Am facut un mic popas de pranz unde Stefan a rasturnat o canoe si geamantanul lui Lisa plutea agale pe rau in jos. Noroc ca l-am pescuit destul de repede, dar lucrurile erau deja fleasca

Racoritul

 
 
 
 

Si in 4 ore la 30gC

si dupa 4 ore la aproape 30gC cu destul de multe haine pe noi ca era ca si cum munceam in sauna, am intors caruta salvatoare si ne-am aruncat mai mult sau mai putin direct in lacul racoritor

Caruta fara cai

 
 
 
 

Tractiune umana

Si cum prima parte a drumului era extrem de accidentata ne-am inhamat 4 oameni la caruta cu mine vizitiu si dai bice prin noroie si pe niste dealuri de si caii s-ar fi speriat.

I-am pescuit si pe cei cu canoele la capatul unei mlastini plina de tantari si le-am trantit pe toate taman in caruta si dai si impinge...

O idee geniala, a mers snur, toti fluieram de cat de usor era acum

Caruta cea faimoasa

 
 
 
 

Si orientarea la fata locului

Precum o mai spuneam. A face un portaj de 4km cu canoea in carca si sa te mai si intorci sa aduci o groaza de bagaje e aproape sinucidere. Ii compatimesc si acum pe exploratorii de odinioara care au batut aceleasi trasee in vremuri mult mai grele. La urma urmei pe spinarile lor s-a intemeiat aceasta tara cu exportul blanilor de castor si nu ma mira ca majoritatea acestor oameni mureau la 35 de ani.

Ceea ce ne-a usurat oarecum povara a fost iarasi cabana vanatoreasca de peste lac unde, asa in trecere, am gasit o caruta. Mda ca sa vezi norocul romanului ca se gasesc carute si pe aicea.

Am gasit cat de cat si un drum forestier si zis si facut am luat o decizie unanima sa continuam spre necunoscut, in loc sa ne intoarcem si sa ne inhamam si la caruta fara cai.

Craniu si tacere

 
 
 
 

Liniste absoluta

"Pacea adevărată şi adâncă a inimii şi liniştea sufletească desăvârşită, acest bun pământesc suprem, după sănătate, se poate găsi numai în singurătate şi ca dispoziţie durabilă numai în izolarea cea mai adâncă."


~ Arthur Schopenhauer

Apus de soare pe lac

 
 
 
 

Pierduti in linistea unui apus de soare

O adevarata ploaie de lumina, fara nici o adiere de vant, ah ce viata

Viata de camp

 
 
 
 

Ahh viata de tabara!

Dupa inca o zi palpitanta ce poate fi mai placut decat sa te strangi in jurul focului cu ceva haleala si bauturici mai mult decat mai putin spirtoase si sa te gandesti la ce va urma.

Mitraliat de insecte si peste proaspat

 
 
 
 

Restul grupului si partea de explorare

Si dupa asa o aventura incendiara 4 dintre noi am plecat sa exploram zona cu ideea sa nu ne mai intoarcem pe acelasi drum (care era optiunea cea mai usoara) ci sa ajungem la raul Magnetawan.

Bineinteles ca nu am gasit un traseu marcat si am luat-o la intamplare printr-o mlastina pana am dat de un drum luuuuung de vreo 4km ca am obosit mergand numai pe jos. Si eu destept cum sunt nu mi-am luat geaca de protectie impotriva insectelor si se vad repercursiunile. Radeau si infulecau tantarii si mustele din mine de parca erau la nunta mea si nu intr-un loc uitat de toti.

Spre seara au venit si restul grupului: Lisa, Yvon, John si Bohdan si ne-am pus pe luat decizii. Ce facem o luam inainte pe un drum pe care nu l-am mai facut niciodata cu un portaj de 4km (e un calvar care nu poate fi descris in cuvinte, inchipuiti-va sa carati o canoe de vreo 30-40kg in carca plus bagajele dupa aia in timp ce te rontaie tantarii) sau ne intoarcem?

... si dat foc padurii

 
 
 
 

si am dat foc padurii

E bine, cel putin versiunea autentica e ca bineinteles ca nu din vina noastra dar ideea e cam urmatoarea. 2 tineri temerari din grupul nostru au parasit insula cu o canoe si s-au dus sa viziteze "toaletele" de lux de pe tarm. Dupa vreo ora si juma' din locul mentionat vad ca iese fum.

Bineinteles ca prima reactie a fost: e ca sa vezi ca avem vecini si ca au facut focul. Hai totusi sa verificam ca n-am vazut pe nimeni si nu pare plauzibil.

Ooops! Arde padurea! Ajutor! Veniti toti cu galeti! Eu cu lopata! Da-i si lupta cu niste flacari de cam 1m inaltime care deja se intinsesera pe o portiune de cam 100-200 metri patrati! Nu credeam ca o sa reusim sa-l mai stingem, dar cum toti eram instruiti in arta oculta a pompieritului, am facut hora unirii si ne-a suras soarta de l-am innabusit.

Se pare totusi ca cineva, nu stim cine, a aruncat un muc de tigare, care s-a decis sa ne insufleteasca putin o dupa-masa de lenevit. Totul e bine cand se termina cu bine.

Facem focul si halim peste cu carnati, tipic masculin