sâmbătă, 3 martie 2007
Parcul national Abel Tasman si un cadou de Martisor
-am ajuns dupa un drum lung si prafuit (reminescent cu cele de prin Chile si Argentina minus muscanele alea imense) si in acest parc pe malul Marii Tasmane in coltul de NV al Insulei de Sud.
-aicea doream sa inchiriez un caiac sa explor in tihna micile golfulete din imprejurime, dar cum eram de unul singur ca un cuc, aveam sa aflu ca nu pot inchiria un caiac din cauza legislatiei etc. etc.
-asa ca m-am intors la ce stiam, adica la ciclism si per pedes si m-am incumetat sa explor parcul cu piciorul. Eh si am ajuns frumusel pe varful din imprejurime (Gibb’s Hill), care-mi oferea o panorama superba cu golfulete ascunse cu nisip auriu, acea apa hipnotica de un verde nestemat si peste tot o padure deasa sub-tropicala cu palmieri si copaci care nu lasau lumina sa treaca (in plus totul zumzaia cu tot felul de insecte si triluri de pasari cum n-am mai auzit vreodata). Ce sa mai, parca eram pe taramul basmelor si povestilor!
-si cum mergeam eu asa visator... Zang! Mi-am scrantit iarasi glezna! Adica tot aia pe care am scrantit-o si in La Paz, Bolivia. Ah, ce trezire brusca din vis: intr-un moment fluieri in vant a pierde-vara si-n celalalt te tavalesti pe jos injurand si blestemand. Mda, asa a vrut soarta, ca de Martisor (chiar in luna mea de nastere) sa-mi trimita drept cadou o „glezna invinetita si umflata”. Multumesc, multumesc! Vad ca tot ma pune la incercare, dar de data acesta m-am incapatanat si eu.
-aveam optiunea sa ma intorc, sa urmez un drum de unde as fi putut lua o masina, sau sa continui. Si precum bine ati ghicit, mi-am gasit un bat nazdravan (dar nu si mai nazdravan decat mintea mea) si rezemat de el ca un batranel olog, am continuat la drum.
Da, stiu ca poate nu a fost ideea ce-a mai breaza, dar m-am saturat de atatea piedici si esecuri! Si astfel incetuc-incetuc, cu mare incapatanare, m-am tarat sontac-sontac timp de 5.5 ore pe un traseu superb inapoi spre camping. Am ajuns acolo abia seara dupa 7.5h pe drum, dar cel putin acum stiu si eu ce inseamna sa fi batran si neputincios.
-intr-un final toate sunt doar un test. Acesta ceva mai dur ca altele, dar precum bine am invatat, tot timpul se poate si mai rau. Trebuie sa vezi binele in tot ce-i rau, nu-i usor va garantez, sa ramai optimist si sa continui, dar e absolut necesar. Viata merge inainte, nu are sens sa te impiedici de un „ciot” si sa te dai batut, mai ales cand acel ciot este insasi Mircea Voievod. Tot inainte vrednici pionieri! Mai incetuc, dar nu ne lasam infranti!
Sper ca voi ati avut parte de un „Martisor” mai frumos doamnelor si domnisoarelor!
Om liber
"Numim om liber pe acela care îşi este singur scop şi nu este un scop pentru altul." Aristotel
A trai
"A trăit mai mult nu omul care numără mai mulţi ani, ci cel care a simţit din plin viaţa. Cutare a fost îngropat la o sută de ani, dar murise chiar de la naştere. Ar fi fost în câştig înmormântându-se în tinereţe, dacă ar fi trăit cel puţin până atunci." Seneca
Cascada Wainui
-nici ca visam eu sa-mi spal pacatele (adica sarea de cand inotasem in mare) in apa racoroasa si imbietoare a unei cascade ca in povesti. In primul rand traseul de circa 30min pana la cascada, serpuia printr-o adevarata padure tropicala in care in anumite locuri se facea aproape intuneric de la vegetatia atat de densa. E bine, hai sa nu exageram, ca aveam si ochelarii mei de soare pe nas, care vezi ca sunt si de vedere, d-aia parem inseparabili, dar totusi... In plus am traversat si unul din podurile acelea suspendate, f. inguste si care se legana atat de ametitor, noroc ca nu am nici o fobie cu inaltimea.
-eh si cum era sa rezist acea oaza de racoare, acel dus sublim al naturii, perdeaua aceea de apa pura ce se pravalea zgomotos? O apa ademenitoare care te atragea in vartejuri inspumate si te imbraca in lumina stropilor fini ce pluteau in aer... Hmm, bineinteles, ca n-am stat mult pe ganduri, si ca Nica din „Amintiri din copilarie” zdup in apa (numai ca eu aveam si chiloti pe mine ;). Eram singur in acest paradis terestru, care de multe ori nu-l vedem decat in reclame etc. etc. Bine, nu am fost chiar singur, ca am fost primit cu bratele deschise de musculitele de nisip (sand-flies) cand am iesit din apa sa ma usuc si carora l-am picat la tanc de ora pranzului. Eh, ca fiecare paradis are diavolul lui, dar tot a fost o experienta de neuitat.
Viata ca o piesa de teatru
"Ca şi o piesă de teatru, aşa şi viaţa, nu interesează cât de mult a ţinut, ci cât de frumos s-a desfăşurat." Seneca
Binele absolut
"Binele absolut al naturii omeneşti e cuprins în pacea corpului şi a sufletului." Seneca
Cucerirea varfului Takaka (sau bat de omorat papagalul)
-azi nu m-am mai luptat nici cu vantul, nici cu traficul si nici cu morile de vant. Azi m-am luptat cu „kaka”. Mai exact varful Takaka de 800m care a scos tot untul din mine in arsita de la miezul zilei, simteam ca fierbe sufletul in mine. Inchipuiti-va rabdarea ce ti se prelinge pe fata cu fiecare broboana de sudoare, in 2.5ore de urcus abrupt si zambetul acela inegalabil cand am coborat totul in numai 15min. Multe devin posibile cu perseverenta si rabdare!
-si a propos de faptul ca sunt la „kaka” mai erau si alte asemenea denumire „stiintifice” prin preajma precum Onekaka, Pupu Springs, Port Puponga, nume foarte sonore pt. cine le stie intelege. Sunt chiar curios ce or fi insemnand in cultura Maori? Se pare ca Takaka = bat de omorat papagalul (ca sa vezi ca era sa ma omoare papagalul de mine) si One-Kaka = nisip incins.
-dar un lucru stiu sigur semnificatia termenului „haka” care este un dans de razboi pt. a intimida inamicul si a intra oarecum intr-o transa, al culturii Maori. Acest dans a fost chiar popularizat in lumea-ntreaga de catre faimoasa echipa de rugby a Noii Zeelande
„All Blacks” (care de fapt a ajuns la statutul de religie pe aicea). De aicea acele fete schimonosite, strambaturi si gesturi sfidatoare, oarecum necavaleresti, dar de trebuie sa intru si eu in ritmul vietii de pe aicea: adica haka pe Takaka! (adica, mai pe intelesul tuturor, i-am venit de hac lui Nea Tekak, care vroia sa ma omoare cu un bat papagalul de mine)
Indrazneste
"Nu îndrăznim nu pentru că lucrurile sunt dificile, ci pentru că nu îndrăznim lucrurile sunt dificile." Seneca
Abonați-vă la:
Postări (Atom)