marți, 13 iunie 2006
3000KM in exact o luna de cand am plecat!!!
3000km = 1 luna = Nova Scotia Cape Breton
Da domnilor si doamnelor, nu-mi vine nici mie sa cred, dar dupa atatea chinuri si clipe de extaz am ajuns si in zona aceasta din Nova Scotia care e superba cu muntisori de scot sufletul din mine, dar mi-am pictat un zambet pe fata de toata frumusetea, ca toti care trec pe langa mine si se asteapta la lacrimi raman uimiti.
Acum spre Newfoundland ultima provincie. Sper sa ma intorc in Toronto in prima saptamana din iulie!
Adios
Da domnilor si doamnelor, nu-mi vine nici mie sa cred, dar dupa atatea chinuri si clipe de extaz am ajuns si in zona aceasta din Nova Scotia care e superba cu muntisori de scot sufletul din mine, dar mi-am pictat un zambet pe fata de toata frumusetea, ca toti care trec pe langa mine si se asteapta la lacrimi raman uimiti.
Acum spre Newfoundland ultima provincie. Sper sa ma intorc in Toronto in prima saptamana din iulie!
Adios
duminică, 11 iunie 2006
Si cu biberonul continuam inainte...
Mda acum ca mi-am pregatit biberonul (vedeti mai jos) ma indrept spre provincia Nova Scotia cu un alt vaporas si pe urma spre ultima provincie va promit, Newfoundland (si dintre cele mai salbatice din cate am auzit).
Si acum la afacerea biberonul:
-de curand mi-am schimbat suzeta la biberon ca se cam uzase si curgea aiurea. Cum? Ce? Adica?
Well nu v-am zis ca bebeul dvstra (adica pardon eroul) are o pleosca de apa montata intr-un ruscas de spate care de nenumerate ori a starnit senzatie. Din aceasta pleosca iese un furtun cu un fel de valva (adica suzeta) prin care sugi apa in timpi de mergi intr-un mod f. convenient (adica pt. sugaciul dvstra). N-o sa uit niciodata reactia unor tipi in Cuba care credeau ca aveam tub cu oxigen in spate ca sa ne ajute sa urcam dealurile, ce si-or fi inchipuit ei de American gigolos.
Si astfel inca unul din misterele ciclismului a fost dezvaluit si tot inainte ca am un alt vapor de prins, azi s-ar putea sa fie ziua cu cele 2 curse de vapoare dar sa vad daca ajung pt. ca prietena mea ploaia s-a decis ca sunt cam murdar venit de pe insula si a inceput sa le toarne iarasi. Ciao stimabili!
Si acum la afacerea biberonul:
-de curand mi-am schimbat suzeta la biberon ca se cam uzase si curgea aiurea. Cum? Ce? Adica?
Well nu v-am zis ca bebeul dvstra (adica pardon eroul) are o pleosca de apa montata intr-un ruscas de spate care de nenumerate ori a starnit senzatie. Din aceasta pleosca iese un furtun cu un fel de valva (adica suzeta) prin care sugi apa in timpi de mergi intr-un mod f. convenient (adica pt. sugaciul dvstra). N-o sa uit niciodata reactia unor tipi in Cuba care credeau ca aveam tub cu oxigen in spate ca sa ne ajute sa urcam dealurile, ce si-or fi inchipuit ei de American gigolos.
Si astfel inca unul din misterele ciclismului a fost dezvaluit si tot inainte ca am un alt vapor de prins, azi s-ar putea sa fie ziua cu cele 2 curse de vapoare dar sa vad daca ajung pt. ca prietena mea ploaia s-a decis ca sunt cam murdar venit de pe insula si a inceput sa le toarne iarasi. Ciao stimabili!
Iles de la Madeleine
Ce zi? Mai rar are omul parte de asa o sambata cum am avut eu pe acest mic arhipelag de 6-7 insulite unite prin dune de nisip (circa 100km lungime) undeva in mijlocul oceanului la circa 140km de Prince Edward Island.
Pacat ca nu pot posta cateva fotografii, dar va pot spune ca a fost o placere sa ma trezesc la ora 6AM cu zumzetul oceanului sub geamul de la hostelul la care stateam si pe urma sa ma urc pe bicicleta neincarcata cu bagaje si sa zbor ca vantul de pe o insulita pe alta.
Am trecut prin mici sate pescaresti, am trecut pe langa nenumarate faruri pe maluri inalte si rosiatice, mici porturi pitite care mai de care, un traseu de biciclete de munte de vis chiar pe malul oceanului, fara trafic (da, sunt masini pe insula din pacate si chiar destul de multe pt numai 13000 de locuitori) printre brazi, jepi si malul Atlanticului (stiu ca ma repet dar efectiv e greu de pus in cuvinte acea senzatie si in plus nu pot posta nici imagini inca). Parca tot ce vazusem pana acuma, toate marea si chiar si muntisorii se intalneau aicea la o scara mult mai accesibila unui ciclist. Spre seara am avut peripetii ca am traversat un mic paraias pe bicicleta ca n-aveam chef sa-mi dau jos pantofii si am reusit!!! Pe urma au urmat niste vanturi adevarate uragane cred ca erau minim 80km/h si culmea cu valatuci de ceata, dar daca au iesit ceva poze cred ca vor fi chiar reusite iar eu mergeam sontac sontac pe niste plaiuri mioritice parca eram la munte in Romania, numai ca aveam si Atlanticul la orizont. Si culmea a fost ca imediat ce am ajuns inapoi la hostel si mi-am gatit o pasta pe cinste (am mancat toate 4 portii) a inceput sa le toarne o ploaie afara, v-am zis parca ma ajuta soarta cateodata, am uitat deja de cate ori am scapat la mustata de ploaie si alte belele.
Orisicum vizita pe insule a meritat cele 10 ore si 3zile pierdute cu traversatul cu vaporul si m-am simtit minunat, a fost oarecum ca si o mini-vacanta in vacanta daca exista asa ceva.
Salutari,
Mircea
Pacat ca nu pot posta cateva fotografii, dar va pot spune ca a fost o placere sa ma trezesc la ora 6AM cu zumzetul oceanului sub geamul de la hostelul la care stateam si pe urma sa ma urc pe bicicleta neincarcata cu bagaje si sa zbor ca vantul de pe o insulita pe alta.
Am trecut prin mici sate pescaresti, am trecut pe langa nenumarate faruri pe maluri inalte si rosiatice, mici porturi pitite care mai de care, un traseu de biciclete de munte de vis chiar pe malul oceanului, fara trafic (da, sunt masini pe insula din pacate si chiar destul de multe pt numai 13000 de locuitori) printre brazi, jepi si malul Atlanticului (stiu ca ma repet dar efectiv e greu de pus in cuvinte acea senzatie si in plus nu pot posta nici imagini inca). Parca tot ce vazusem pana acuma, toate marea si chiar si muntisorii se intalneau aicea la o scara mult mai accesibila unui ciclist. Spre seara am avut peripetii ca am traversat un mic paraias pe bicicleta ca n-aveam chef sa-mi dau jos pantofii si am reusit!!! Pe urma au urmat niste vanturi adevarate uragane cred ca erau minim 80km/h si culmea cu valatuci de ceata, dar daca au iesit ceva poze cred ca vor fi chiar reusite iar eu mergeam sontac sontac pe niste plaiuri mioritice parca eram la munte in Romania, numai ca aveam si Atlanticul la orizont. Si culmea a fost ca imediat ce am ajuns inapoi la hostel si mi-am gatit o pasta pe cinste (am mancat toate 4 portii) a inceput sa le toarne o ploaie afara, v-am zis parca ma ajuta soarta cateodata, am uitat deja de cate ori am scapat la mustata de ploaie si alte belele.
Orisicum vizita pe insule a meritat cele 10 ore si 3zile pierdute cu traversatul cu vaporul si m-am simtit minunat, a fost oarecum ca si o mini-vacanta in vacanta daca exista asa ceva.
Salutari,
Mircea
vineri, 9 iunie 2006
Din Prince Edward Island
O insula mirabolica cu un pamant rosiatic ca niciodata. Am avut norocul sa am Parcul National PEI numai pt. ochii mei ieri, avand in vedere ca vremea a fost extrem de vantoasa si furtunoasa, d-abia d-abia m-am strecurat printre cateva ploi. Nu-mi venea sa cred: dune intregi de nisip, mal inalt si rosiatic, covoare de iarba unduind in vant si valuri inspumate, nici nu se poate descrie in cuvinte. Dar am avut parte de oameni de treaba, astfel incat am primit iarasi mancare, am dormit la adapost la un centru comunitar si intr-un parc, deci nu ma pot plange ca n-o duc rau.
Si acuma nebunia secolului, ma duc pe insula Isle de la Madelaine in mijlocul oceanului. Trebuie sa ma grabesc ca pleaca ferry-ul in 30min din Surrey (dureaza 5ore traversarea iar insula am inteles ca e cu adevarat iesita din timp, atemporala, timeless...). D-aia nici nu ma voi intoarce decat duminica seara asa ca nu va asteptati la mesaje in viitorul apropiat.
Un weekend placut! Ce notiune weekend? La mine e weekend tot timpul :)
miercuri, 7 iunie 2006
Si cateodata dai de...
Cateodata dai de niste oameni minunati care dupa o zi grea de ciclism de peste 100km cu vantul din fata, iti deschid usa si sufletele fara macar sa te cunoasca. Asa se face ca aseara am stat la Linda si Peter Walsh in Shediac si m-au invitat la masa, mi-au oferit o bere, dus cu prosop, pat cu asternuturi, conversatie, m-au facut sa ma simt ca fiul ratacitor si mi-au dat un adevarat sens al ospitalitatii locale. Nebunia lor este de a merge cu o mica barca cu panze (cam 10m lungime) prin lume, in special in Marea Caraibe de unde au niste povestioare minunate. Orisicum n-am incetat sa povestim pana aproape de miezul noptii, iar Peter mi-a aratat toate "jucariile lui", ca este inginer si si-a construit o gramada de chestii precum si ambarcatiunea.
De dimineata n-au ratat ocazia sa-mi ofere si micul dejun si cateva mere pt. drum, asa ca plec din New Brunswick cu zambetul pe buze si multumesc lui Dumnezeu ca mai exista asemenea oameni in aceasta lume.
Multumiri!
__________________________________________________
Do You Yahoo!?
Tired of spam? Yahoo! Mail has the best spam protection around
http://mail.yahoo.com
Ultimele impresii despre New Brunswick
New Brunswick a fost o provincie mai dificila ca n-a vrut cu adevarat sa-si deschida "sufletul" decat spre sfarsit, asa ca in primele 4 zile in aceasta provincie nu pot spune ca am fost f. incantat de multe. Trebuie inteles totusi ca anumite chestii care le poti vedea cu masina in cateva ore, pot dura cateva zile cu bicicleta. Deci daca pe o distanta de 100km (distanta mea medie pe zi) nu gasesti mai nimica interesant cum se intampla in anumite zile intr-o tara de magnitudinea Canadei, atunci asta e...
Noroc ca spre sfarsit deci ultimele 3zile (din 7in total in provincie) am avut parte de cateva "nestemate" precum parcul national de pe malul Atlanticului (eu ii spun Kuchi Buchi) si in general dunele de nisip interminabile de pe malul oceanului (ieri am trecut pe langa una de 12km lungime, pe care se construise un podet de lemn de circa 2km, deci sunt si locuri frumoase, dar nu la fiecare pas. Ieri am mers si pe drumulete superbe pe malul oceanului, cu multe case de vacanta si bineinteles cu vantul din fata ca doar na, nu le poti avea pe toate acuma :)
Cred ca si de aceea n-as putea sincer recomanda cuiva sa faca turul Canadei cu bicicleta pt. ca sunt zile in care drumurile sunt plicticoase, nu vezi mai nimic interesant, dar si cateodata dupa o cotitura de drum ramai surprins cum ti se schimba ziua. Sunt convins totusi ca alte tari precum cele europene sau altele mai exotice nu sufera de aceasta problema din cauza distantelor mult mai mici (totul este comprimat la o scara mult mai accesibila cu bicicleta). In sfarsit, toate trebuie puse in contextul corespunzator.
Legea ciclistilor de lunga distanta (a la Murphy):
-daca vreodata se intampla sa inaintezi melcisor pe un drum prost pavat, atunci sansele sunt maxime ca in momentul in care 2 vehicule calatorind in directii opuse (preferabil tiruri imense) se vor intersecta, o vor face in perfecta aliniere cu tine. Si in general o vor face undeva unde marginea drumului este nepavata si cand urci din greu un deal abrupt cu vantul din fata!
Asa sunt toate, nu te joci cu destinul! :)
__________________________________________________
Do You Yahoo!?
Tired of spam? Yahoo! Mail has the best spam protection around
http://mail.yahoo.com
marți, 6 iunie 2006
2000km
Melcul a avansat 2000 de kilometri!
Da am facut-o si p-asta! Sunt acum pe langa Bouctouche la nord de Moncton aproape de Confederation Bridge - Prince Edward Island (urmatoarea mea victima, adica provincie).
Aseara am avut parte de o noapte magica dupa ce a trecut o furtuna f. aproape pe malul Atlanticului in feericul parc national Kouchibouguac. Am vazut astfel un ocean destul de violent, cu cerul plin de nori amenintatori si am campat chiar aproape de malul oceanului, n-am avut curaj s-o fac chiar pe plaja ca erau niste vanturi in timpul zilei de mi-ar fi maturat cortul cu mine si cu bicicleta inauntru cu tot.
Numai bine si pedalam inainte!
Da am facut-o si p-asta! Sunt acum pe langa Bouctouche la nord de Moncton aproape de Confederation Bridge - Prince Edward Island (urmatoarea mea victima, adica provincie).
Aseara am avut parte de o noapte magica dupa ce a trecut o furtuna f. aproape pe malul Atlanticului in feericul parc national Kouchibouguac. Am vazut astfel un ocean destul de violent, cu cerul plin de nori amenintatori si am campat chiar aproape de malul oceanului, n-am avut curaj s-o fac chiar pe plaja ca erau niste vanturi in timpul zilei de mi-ar fi maturat cortul cu mine si cu bicicleta inauntru cu tot.
Numai bine si pedalam inainte!
1 iunie
1 iunie = ziua copilului, ziua in care am intrat in New Brunswick si am ajuns la Atlantic, ziua in care am schimbat ora, limba (whooah am reajuns la engleza) si anotimpul pt. ca see pare ca iar infloreste liliacul si lalele care se scuturasera de demult in Toronto. V-am spus ca e ceva ciudat cu timpul: cred ca am de-aface cu timpul natural si nu cu cel abstract dictat de un ceas...
Nelamuriri:
De ceva vreme incepusem sa ma ingrijorez ca nu intelegeam ce se mai intampla. Cand am plecat din Toronto se facea intuneric cam pe la ora 9:15PM dar pe masura ce inaintam in calatorie parca si intunericul venea mai rapid. Eh, si ca sa vezi cum toate se elucideaza cand treci podul din Quebec in New Brunswick, iti pica fisa. In mijlocul podului tanc, s-a schimbat ora, mai adica am trecut la timpul Atlantic ceea ce inseamna ca am pierdut o ora. V-am zis eu cu timpul asta nu e de gluma. Eh bine ca nici eu nu m-am dat asa de usor batut cu una cu doua si vezi tu ca m-am pus si am traversat linia fictiva a timpului din mijlocul podului, inainte si-napoi numai asa ca sa-i fac timpului in ciuda si am castigat si pierdut astfel cateva ore pana m-am saturat, dar cel putin acum inteleg de ce se lumina la ora 4AM si era bezna la 8:45PM. Vedeti ce lucruri de importanta crucisatoare despre spatiu si timp invata omul intr-o calatorie ca aceasta? Deci aveti grija cand traversati un pod ca nu se stie niciodata cand se shimba ora!
Nelamuriri:
De ceva vreme incepusem sa ma ingrijorez ca nu intelegeam ce se mai intampla. Cand am plecat din Toronto se facea intuneric cam pe la ora 9:15PM dar pe masura ce inaintam in calatorie parca si intunericul venea mai rapid. Eh, si ca sa vezi cum toate se elucideaza cand treci podul din Quebec in New Brunswick, iti pica fisa. In mijlocul podului tanc, s-a schimbat ora, mai adica am trecut la timpul Atlantic ceea ce inseamna ca am pierdut o ora. V-am zis eu cu timpul asta nu e de gluma. Eh bine ca nici eu nu m-am dat asa de usor batut cu una cu doua si vezi tu ca m-am pus si am traversat linia fictiva a timpului din mijlocul podului, inainte si-napoi numai asa ca sa-i fac timpului in ciuda si am castigat si pierdut astfel cateva ore pana m-am saturat, dar cel putin acum inteleg de ce se lumina la ora 4AM si era bezna la 8:45PM. Vedeti ce lucruri de importanta crucisatoare despre spatiu si timp invata omul intr-o calatorie ca aceasta? Deci aveti grija cand traversati un pod ca nu se stie niciodata cand se shimba ora!
joi, 1 iunie 2006
NEW BRUNSWICK
NEW BRUNSWICK!
Hey, nu-mi vine sa cred ca am ajuns in sfarsit la Oceanul Atlantic!!! In provincia New Brunswick a Canadei, sunt nebun de fericire, dupa peste 1800km cu bicicleta si tot atatea incercari mi-a zambit si mie soarta si am ajuns la marele ocean care a constituit limita cunoscutului in lume pt. mii si mii de ani!
De aici tot inante, intentionez sa cobor de-alungul coastei pana pe insula Prince Edward Island, pe urma o-m mai trai si o-m mai vedea...
Numai bine suflete calatoare!
Podul de lemn sau A la recherche du temps perdu!
Din jurnalul meu in farame:
Partea cea mai frumoasa a zilei a fost sa poposesc pe acest mic pod de lemn, de pe la 1909, pt. cateva minute in adierea vantului si hipnotizat de murmurul raului Matapedia dedesubt. Era aproape ireal, o intoarcere in alte timpuri si asta doar dupa o cotitura de pe autostrada principala unde lumea fugea cu peste 100kmh. Ce interesant ca nu stii niciodata ce se ascunde la fiecare cotitura, cum iti poate schimba ziua un moment atat de simplu, dar atat de intens, dar toate aceste ``bijuterii`` nu sunt intotdeauna usor de gasit si mai niciodata pe drumul principal.
Toate locurile au un suflet, unele sunt mai greu de atins!
Continuand apoi si admirand indemanarea pescarilor (fly fisherman: o metoda mai ciudata de pescuit in care guta pluteste mai mult prin aer decat in apa) intr-un peisaj deluros cu brazi si aer tare de munte:
totul precum o oprire a timpului in loc
precum o intoarcere
precum o iesire din...
Toate acestea intr-o lume cuprinsa de o goana imensa spre un sfarsit inevitabil! Care mai de care in goana masinilor lor, pierzand oportunitatea de a capta pulsul vietii, adevaratul suflet al unui loc, cotitura aceea de drum sub care se ascunde intelesul locului (nu mi-a fost nici mie usor sa inteleg multe din aceste lucruri la inceput, dar treptat dormind pe malul Lacului Ontario, pe St. Laurent, pe Matapedia am inceput sa vad altfel lucrurile).
Cateodata cand incetinesti lucrurile la nivelul unei biciclete simti ca parca te rupi de aceasta goana a vietii moderne si ca traiesti cu adevarat.
Dar mai incet :)
Partea cea mai frumoasa a zilei a fost sa poposesc pe acest mic pod de lemn, de pe la 1909, pt. cateva minute in adierea vantului si hipnotizat de murmurul raului Matapedia dedesubt. Era aproape ireal, o intoarcere in alte timpuri si asta doar dupa o cotitura de pe autostrada principala unde lumea fugea cu peste 100kmh. Ce interesant ca nu stii niciodata ce se ascunde la fiecare cotitura, cum iti poate schimba ziua un moment atat de simplu, dar atat de intens, dar toate aceste ``bijuterii`` nu sunt intotdeauna usor de gasit si mai niciodata pe drumul principal.
Toate locurile au un suflet, unele sunt mai greu de atins!
Continuand apoi si admirand indemanarea pescarilor (fly fisherman: o metoda mai ciudata de pescuit in care guta pluteste mai mult prin aer decat in apa) intr-un peisaj deluros cu brazi si aer tare de munte:
totul precum o oprire a timpului in loc
precum o intoarcere
precum o iesire din...
Toate acestea intr-o lume cuprinsa de o goana imensa spre un sfarsit inevitabil! Care mai de care in goana masinilor lor, pierzand oportunitatea de a capta pulsul vietii, adevaratul suflet al unui loc, cotitura aceea de drum sub care se ascunde intelesul locului (nu mi-a fost nici mie usor sa inteleg multe din aceste lucruri la inceput, dar treptat dormind pe malul Lacului Ontario, pe St. Laurent, pe Matapedia am inceput sa vad altfel lucrurile).
Cateodata cand incetinesti lucrurile la nivelul unei biciclete simti ca parca te rupi de aceasta goana a vietii moderne si ca traiesti cu adevarat.
Dar mai incet :)
Baia noastra cea de toate zilele!
Cum se face baie:
-nu v-am explicat inca cum la sfarsitul unei zile lungi, aprige si transpiricioase cand eroul dumneavastra se gaseste intr-un asa numit loc de guerilla camping (adica camping neamenajat, unde nu platesti, cam cum era in Romania pe vremuri: o padurice, o pajiste, un teren al guvernului) cum se face baie!
Pai sa vedeti, in cel mai bun caz, ca acum cateva seri, gaseste un parau sau ceva sursa de apa, se despoaie pana la costumul vestimentar natal si se imbaiaza cat se poate de rapid ca apa e gheata si in plus si tantarii sunt f. incantati sa-si infiga trompele.
Optiunea mai putin placuta este cand nu este nici o sursa de apa si tantarii si mustele negre zumzaie (mda, exista mici s-ale dracu`ca mi-au umflat picioarele) in nr. mult prea intimidant ca sa le pot sfida, atuncea eroul dvstra se regaseste frumos in lumea pura a copilariei si anume a bebelusilor cu un teanc intreg de servetele imbibate in ceva parfum, alcool si aloe cu care se sterg bebeii pe la fund. Numai ca eu avand in vedere ca am mai crescut ceva de atunci (multi ar zice ca nu la minte, dar fizic cel putin), le folosesc cu teancul in veselie, dar radeti voi ce radeti dar deja mi-au prins tare bine de cateva ori.
Asa ca luati aminte copii ca multe sunt caile lumesti. Cine stie poate in viitor o sa-mi iau si Pampers (chiloti absorbenti pt. copii) si poate astfel voi evita sa mai mai opresc de 10 ori pe zi la WC).
-nu v-am explicat inca cum la sfarsitul unei zile lungi, aprige si transpiricioase cand eroul dumneavastra se gaseste intr-un asa numit loc de guerilla camping (adica camping neamenajat, unde nu platesti, cam cum era in Romania pe vremuri: o padurice, o pajiste, un teren al guvernului) cum se face baie!
Pai sa vedeti, in cel mai bun caz, ca acum cateva seri, gaseste un parau sau ceva sursa de apa, se despoaie pana la costumul vestimentar natal si se imbaiaza cat se poate de rapid ca apa e gheata si in plus si tantarii sunt f. incantati sa-si infiga trompele.
Optiunea mai putin placuta este cand nu este nici o sursa de apa si tantarii si mustele negre zumzaie (mda, exista mici s-ale dracu`ca mi-au umflat picioarele) in nr. mult prea intimidant ca sa le pot sfida, atuncea eroul dvstra se regaseste frumos in lumea pura a copilariei si anume a bebelusilor cu un teanc intreg de servetele imbibate in ceva parfum, alcool si aloe cu care se sterg bebeii pe la fund. Numai ca eu avand in vedere ca am mai crescut ceva de atunci (multi ar zice ca nu la minte, dar fizic cel putin), le folosesc cu teancul in veselie, dar radeti voi ce radeti dar deja mi-au prins tare bine de cateva ori.
Asa ca luati aminte copii ca multe sunt caile lumesti. Cine stie poate in viitor o sa-mi iau si Pampers (chiloti absorbenti pt. copii) si poate astfel voi evita sa mai mai opresc de 10 ori pe zi la WC).
Ora de varf
Rush Hour (adica ora de varf):
-a inceput prin a ma intrece cu un vapor imens de marfa (unul din cel Trans-Oceanic) cu care am tinut pasul cam vreo juma` de ora pana la primul deal unde l-am lasat in buna pace, dupa care am driblat artistic cateva gaste salbatice care nu prea vroiau sa se dea din drum: una mai moaca chiar m-a luat drept pista de aterizare cu toate reflectoarele si beculetele de pe bicicleta si era mai sa-mi aterizeze in cap!
Dupa care m-am incurcat cu-n iepure extrem de nesimtit care mi s-a bagat drept in fata fara sa semnalizeze nimic si pe urma avea tupeul sa se tot topaie in fata mea cu nerusinare de parca nu s-ar fi intamplat nimic. D-apai taticule, mi-a sarit mustarul, am calcat pe acceleratie (adica pe pedala mai tare), am pornit sa-l claxonez (cu clopotelul de la bici) si sa incerc sa-l calc pe coada (nu ca prea aveau una oricum) si norocul lui ca a virat bruscin boscheti ca altfel friptura il faceam (ar fi fost prima din calatorie, asta in mod sigur). Am mai intalnit si cateva caprioare cu codite albe (f. la moda pe aici) sarind toate speriate de atata vacarm si cate o cartita debusolata care nu intelegea nimic din ce se intampla si pe urma era sa calc si pe un arici tepos mai sa-mi sparg bunatate de cauciucuri. Va zic ca ora de varf nu-i usoara deloc, dar banuiesc ca si voi stiti asta din proprie experienta!!!
-a inceput prin a ma intrece cu un vapor imens de marfa (unul din cel Trans-Oceanic) cu care am tinut pasul cam vreo juma` de ora pana la primul deal unde l-am lasat in buna pace, dupa care am driblat artistic cateva gaste salbatice care nu prea vroiau sa se dea din drum: una mai moaca chiar m-a luat drept pista de aterizare cu toate reflectoarele si beculetele de pe bicicleta si era mai sa-mi aterizeze in cap!
Dupa care m-am incurcat cu-n iepure extrem de nesimtit care mi s-a bagat drept in fata fara sa semnalizeze nimic si pe urma avea tupeul sa se tot topaie in fata mea cu nerusinare de parca nu s-ar fi intamplat nimic. D-apai taticule, mi-a sarit mustarul, am calcat pe acceleratie (adica pe pedala mai tare), am pornit sa-l claxonez (cu clopotelul de la bici) si sa incerc sa-l calc pe coada (nu ca prea aveau una oricum) si norocul lui ca a virat bruscin boscheti ca altfel friptura il faceam (ar fi fost prima din calatorie, asta in mod sigur). Am mai intalnit si cateva caprioare cu codite albe (f. la moda pe aici) sarind toate speriate de atata vacarm si cate o cartita debusolata care nu intelegea nimic din ce se intampla si pe urma era sa calc si pe un arici tepos mai sa-mi sparg bunatate de cauciucuri. Va zic ca ora de varf nu-i usoara deloc, dar banuiesc ca si voi stiti asta din proprie experienta!!!
marți, 30 mai 2006
Despartirea de fluviul St. Laurent
Azi e ultima mea zi pe acest fluviu care acum s-a latit la circa 40km si are maree si gust de sare (da l-am gustat). Regiunea si drumurile sunt superbe, e surprinzator cateodata ce poti gasi la o cotitura de drum si cate locuri micute si ascunse am gasit.
Acum inchipuiti-va:
miros de fum de lemne arzand in soba, o adiere de vant, pa malul fluviului St. Laurent, pe o pajiste de iarba plina de flori Mircea mananca. Si anume: paine calda cu masline de la boulangerie locala unsa cu pate de ficat cu mirodenii, salam nemtesc (ca cel de Sibiu), branza suruvite cumparata direct de la ferma si legume proaspete. Si ca desert magiun de prune facut de bunica locala si petit pain au raisins (o alta nebunie, placinta cu stafide), de parca, m-am regasit un pic iarasi in Franta. Main non je ne regrete rien! La est belle quand le soleil brille! Te unge la suflet si ca sa va fac in ciuda e faptul ca nici nu castig nici macar un gram in greutate din cauza efortului (din fericire nici nu pierd ca nu prea am de unde).
Si una mai de neinteles:
ce au quebecosii astia cu sfintii? La ei toate locurile poarte denumiri de sfinti: orice drum e ori Sf. Asta or Sfanta Cealalta motic pt. care m-am si ratacit intr-o seara cand il cautam pe St. Pierre si cu toate ca era pe acea strada in acel oras, nu eram pe Sf. care trebuie. IN sfarsit lucrul care cu adevarat intrece masura este cu Sf. Louis-de-Ha!-Ha! Nu glumesc, exista, se pare ca acest sfant a fost ales pt. ca avea un simt dezvoltat al umorului. E chiar chic sa vezi fiecare satuc micut mandrindu-se cu o biserica falnica, se pare ca cu adevarat oamenii de pe aici duc o viata mai spirituala.
Va las si pornesc sud spre New Brunswick. Am facut peste 1500km si aseara am dormit intr-un parc national superb chiar pe malul fluviului admirand maree si simtind oceanul in aer.
Acum inchipuiti-va:
miros de fum de lemne arzand in soba, o adiere de vant, pa malul fluviului St. Laurent, pe o pajiste de iarba plina de flori Mircea mananca. Si anume: paine calda cu masline de la boulangerie locala unsa cu pate de ficat cu mirodenii, salam nemtesc (ca cel de Sibiu), branza suruvite cumparata direct de la ferma si legume proaspete. Si ca desert magiun de prune facut de bunica locala si petit pain au raisins (o alta nebunie, placinta cu stafide), de parca, m-am regasit un pic iarasi in Franta. Main non je ne regrete rien! La est belle quand le soleil brille! Te unge la suflet si ca sa va fac in ciuda e faptul ca nici nu castig nici macar un gram in greutate din cauza efortului (din fericire nici nu pierd ca nu prea am de unde).
Si una mai de neinteles:
ce au quebecosii astia cu sfintii? La ei toate locurile poarte denumiri de sfinti: orice drum e ori Sf. Asta or Sfanta Cealalta motic pt. care m-am si ratacit intr-o seara cand il cautam pe St. Pierre si cu toate ca era pe acea strada in acel oras, nu eram pe Sf. care trebuie. IN sfarsit lucrul care cu adevarat intrece masura este cu Sf. Louis-de-Ha!-Ha! Nu glumesc, exista, se pare ca acest sfant a fost ales pt. ca avea un simt dezvoltat al umorului. E chiar chic sa vezi fiecare satuc micut mandrindu-se cu o biserica falnica, se pare ca cu adevarat oamenii de pe aici duc o viata mai spirituala.
Va las si pornesc sud spre New Brunswick. Am facut peste 1500km si aseara am dormit intr-un parc national superb chiar pe malul fluviului admirand maree si simtind oceanul in aer.
duminică, 28 mai 2006
Pres de Riviere du Loup
In sfarsit pot spune ca am trait cu adevarat o zi:
Am prins prima zi cu soare complet, de-alungul fluviului St. Laurent, mi-am pus cortul chiar pe marginea fluviului, am admirat mareea (da vine pana aicea de la ocean), in costum de baie mangaiat de razele soarelui, de placuta adiere a vantului, cu apa clipocind molcom, cu muntii la orizont pe partea cealalta tot ce puteam sa exclam era:
THERE IS SO MUCH BEAUTY IN THIS WORLD!
Am prins prima zi cu soare complet, de-alungul fluviului St. Laurent, mi-am pus cortul chiar pe marginea fluviului, am admirat mareea (da vine pana aicea de la ocean), in costum de baie mangaiat de razele soarelui, de placuta adiere a vantului, cu apa clipocind molcom, cu muntii la orizont pe partea cealalta tot ce puteam sa exclam era:
THERE IS SO MUCH BEAUTY IN THIS WORLD!
vineri, 26 mai 2006
Din alde Quebec City
Clarificari:
Deci sper sa nu va sperie ultimul meu mesaj ca totusi prefer aceasta calatorie decat orice altceva si nu regret nimic si nu o fac din incapatanare ci din simpla placere de a o face ( si adevarul e ca sunt si multe satisfactii la sfarsitul zilei). Orisicum pe masura ce trece timpul lucrurile devin din ce in ce mai usoare, deci mai putina munca si mai multa placere, deci nu va inchipuiti ca este o goana acerba sa ajung la Atlantic in timp record ca nu e cazul, chiar ma "opresc sa miros florile" (precum ma sfatuia un amic) si sa iau fotografii. Poate toata aceasta izbucnire a avut si de-a face cu faptul ca scriam asta de dedesubtul unei autostrazi(pod sau rampa) in regiunea Asbestos (ca sa vezi ce interesant) unde era frig si bineinteles ca ploua. Deci cum zic astia: enough said...
Salutari din Quebec City, al doilea cel mai mare oras din provincia Quebec unde bineinteles ca ploua, dar asta e, m-as obisnuit deja cu ideea si aseara m-am cinstit pt. ziua dificila pe care am avut-o mai inainte cu un pachet de chips, un lapte cu ciocolata + o ciocolata + o noapte la un pension superb in Plessisville si dintr-o data sa vezi cat de roze par lucrurile. Ca sa vezi ce desfatare pe capul meu, nu?
Si acuma mai cu haz, ce atata necaz:
N-am sa uit reactia unei babe rotunde din Ontario care dupa ce a stat si s-a chiorat la mine vreo 10minute din masina ei (un minivan din ala mare) a iesit contrariata si cu o falca-n cer si una-n pamant mi-a spus concluzia la care a ajuns ea in acest timp. Si anume, ce-oi face eu maica buna, cand or iesi mustele negre la atac si sunt asa ca `"boul pe bicicleta" adica complet expus? La care eu prins pe neasteptate cu aceasta intrebare i-am raspuns ca deocamdata n-am avut de-a face cu asemenea jivine (cu toate ca le cunosc) si ca am un spray si fie ce-o fi. La care ea mi-a intors spatele f. dezgustata de atata nesabuinta din partea mea si mi-a spus ca sunt, dar ca nu stiu eu si a intrat in restaurant sa faca plinul trantind usa. Si asa viata merge tot inainte...
N-am sa uit reactia unei babe rotunde din Ontario care dupa ce a stat si s-a chiorat la mine vreo 10minute din masina ei (un minivan din ala mare) a iesit contrariata si cu o falca-n cer si una-n pamant mi-a spus concluzia la care a ajuns ea in acest timp. Si anume, ce-oi face eu maica buna, cand or iesi mustele negre la atac si sunt asa ca `"boul pe bicicleta" adica complet expus? La care eu prins pe neasteptate cu aceasta intrebare i-am raspuns ca deocamdata n-am avut de-a face cu asemenea jivine (cu toate ca le cunosc) si ca am un spray si fie ce-o fi. La care ea mi-a intors spatele f. dezgustata de atata nesabuinta din partea mea si mi-a spus ca sunt, dar ca nu stiu eu si a intrat in restaurant sa faca plinul trantind usa. Si asa viata merge tot inainte...
Va las cu bine si un weekend placut! Am incercat sa pun si poze dar nu ma lasa serverul de aici,
Mircea
Feel free to call! Free PC-to-PC calls. Low rates on PC-to-Phone. Get Yahoo! Messenger with Voice
joi, 25 mai 2006
D`ou viens tu? Ou est-ce que tu va?
Salutari din Victoriaville, Quebec (la cam 100km sud de Quebec City unde vreau sa ajung maine). Am trecut cu bine de 1000 de km si de acuma ma consider om cu experienta.
Totusi vreau sa pun in context si faptul ca nu tot timpul lucrurile sunt roze, ca sa nu va inchipuiti totusi ca aceasta calatorie e precum o plimbare prin parc. Este mai usor comparabila cu un tur al Frantei cum il fac profesionistii, in fiecare zi e munca, dar totul se balanseaza intr-un final ca sunt si realizari pe masura.
Deci puse in perspectiva:
Partea negativa:
- vreamea incerta, rece, f. ploiasa in ultima vreme, vanturi puternice uneori
- conditia drumurilor de la f. prost pavate la nepavate pana la punctul ca sunt aproape impenetrabile, de multe ori am fost nevoit sa ma dau jos si sa imping bicicleta (lucru pe care niciodata nu o faceam), sau sa o mai trec peste un trunchi de copac etc.
-probleme tehnice cu echipamentul cortul are o gaura in acoperis, salteaua gonflabila s-a spart trebuie s-o peticesc
-incertitudinea de a gasi cazare, ieri cautam un camping care exista in ghid dar nu l-am gasit in realitate si mort de oboseala dupa 120km am dormit intr-o padurice langa terenul de baseball aproape cand se intuneca, e un efort f. dur psihic sa stii ca se intuneca si n-ai gasit unde sa dormi, si tie foame si esti obosit la sfarsitul zilei
-probleme fizice precum diverse dureri care tot apar si dispar, asta mai mult la inceput sa ajustezi toate, ca acuma s-au cam dus
-insecte
-n-am mancat o mancare gatita de 2saptamani, numai de chestii luate de la supermarket, care chiar daca sunt bune ti se cam face lehamite dupa o vreme. Cred ca o sa incep sa mai cumpar si cate o pizza sau sa mai intru prin restaurante, ceva care de obicei nu faceam, sau poate ar trebui sa nu mai fiu asa lenes si sa incep sa-mi gatesc ca am tot ce-mi trebuie numai ca de obicei seara sunt atat de obosit ca e mai usor sa incropesti ceva legume, fructe si salamuri cu branza si cu paine decat sa stau sa gatesc, dar sa vedem sunt inca in perioada de experimentare.
-singuratea de a nu vorbi cu nimeni mai multe de cateva vorbe pe zi (The loneliness of the long distance biker)
-lipsa de prieteni, de familie, de un acoperis, de o zi in care sa nu faci nimic...
Cam atata deocamdata prin ce-am trecut, oricum este o experienta nemaipomenita si invat enorm cu fiecare zi ce trece, mai mult despre mine dar si despre locurile pe unde trec.
Partea pozitiva:
-asta sper sa reiasa din restul jurnalului ca sunt si multe satisfactii dar nu vin gratis, deci n-o sa insist pe partea aceasta
Nu vreau sa va las pe un gust amar, vroiam doar sa pun totul in perspectiva, sunt extrem de mandru de mine si de hotarat sa continui, vroiam doar sa zic ca lucrurile nu sunt complet roze tot timpul dar realizez cat de bine trec mental, fizic si psihic peste toate acestea cand de multe ori simti ca vor sa te doboare. Deja ma simt mult mai puternic din toate punctele de vedere de cand am plecat.
Numai bine si tot inainte si acuma ma simt mai bine ca am spus tot adevarul ca sa nu-si faca lumea iluzii, ca una e sa visezi si alta e realitatea, dar eu sunt ferm decis sa-mi fac visul realitate, bineinteles la un mod cat mai acceptabil ca asta nu inseamna ca voi dormi in padure prin gropi toata ziua, dar si asta e o experienta la randul ei. :)
Mircea
Totusi vreau sa pun in context si faptul ca nu tot timpul lucrurile sunt roze, ca sa nu va inchipuiti totusi ca aceasta calatorie e precum o plimbare prin parc. Este mai usor comparabila cu un tur al Frantei cum il fac profesionistii, in fiecare zi e munca, dar totul se balanseaza intr-un final ca sunt si realizari pe masura.
Deci puse in perspectiva:
Partea negativa:
- vreamea incerta, rece, f. ploiasa in ultima vreme, vanturi puternice uneori
- conditia drumurilor de la f. prost pavate la nepavate pana la punctul ca sunt aproape impenetrabile, de multe ori am fost nevoit sa ma dau jos si sa imping bicicleta (lucru pe care niciodata nu o faceam), sau sa o mai trec peste un trunchi de copac etc.
-probleme tehnice cu echipamentul cortul are o gaura in acoperis, salteaua gonflabila s-a spart trebuie s-o peticesc
-incertitudinea de a gasi cazare, ieri cautam un camping care exista in ghid dar nu l-am gasit in realitate si mort de oboseala dupa 120km am dormit intr-o padurice langa terenul de baseball aproape cand se intuneca, e un efort f. dur psihic sa stii ca se intuneca si n-ai gasit unde sa dormi, si tie foame si esti obosit la sfarsitul zilei
-probleme fizice precum diverse dureri care tot apar si dispar, asta mai mult la inceput sa ajustezi toate, ca acuma s-au cam dus
-insecte
-n-am mancat o mancare gatita de 2saptamani, numai de chestii luate de la supermarket, care chiar daca sunt bune ti se cam face lehamite dupa o vreme. Cred ca o sa incep sa mai cumpar si cate o pizza sau sa mai intru prin restaurante, ceva care de obicei nu faceam, sau poate ar trebui sa nu mai fiu asa lenes si sa incep sa-mi gatesc ca am tot ce-mi trebuie numai ca de obicei seara sunt atat de obosit ca e mai usor sa incropesti ceva legume, fructe si salamuri cu branza si cu paine decat sa stau sa gatesc, dar sa vedem sunt inca in perioada de experimentare.
-singuratea de a nu vorbi cu nimeni mai multe de cateva vorbe pe zi (The loneliness of the long distance biker)
-lipsa de prieteni, de familie, de un acoperis, de o zi in care sa nu faci nimic...
Cam atata deocamdata prin ce-am trecut, oricum este o experienta nemaipomenita si invat enorm cu fiecare zi ce trece, mai mult despre mine dar si despre locurile pe unde trec.
Partea pozitiva:
-asta sper sa reiasa din restul jurnalului ca sunt si multe satisfactii dar nu vin gratis, deci n-o sa insist pe partea aceasta
Nu vreau sa va las pe un gust amar, vroiam doar sa pun totul in perspectiva, sunt extrem de mandru de mine si de hotarat sa continui, vroiam doar sa zic ca lucrurile nu sunt complet roze tot timpul dar realizez cat de bine trec mental, fizic si psihic peste toate acestea cand de multe ori simti ca vor sa te doboare. Deja ma simt mult mai puternic din toate punctele de vedere de cand am plecat.
Numai bine si tot inainte si acuma ma simt mai bine ca am spus tot adevarul ca sa nu-si faca lumea iluzii, ca una e sa visezi si alta e realitatea, dar eu sunt ferm decis sa-mi fac visul realitate, bineinteles la un mod cat mai acceptabil ca asta nu inseamna ca voi dormi in padure prin gropi toata ziua, dar si asta e o experienta la randul ei. :)
Mircea
miercuri, 24 mai 2006
Salutari din Magog, Quebec (nu demagog!)
Aproape de 1000km la bord, cred ca diseara ii celebrez. Altfel de ieri traseul a inceput sa intre in munti (ramasitele Apalasilor) si am avut prilejul sa vad si 2 parcuri provinciale superbe precum Parc de la Yamaska si Parc du Mont Orford (unde am dormit in ploaie azi-noapte), deci lucrurile merg incet dar sigur.
Ah si azi-noapte am fost atacat!!! De o haita de ratoni care la orele 3:05AM trecute fix, au dat iama peste cortul meu si mi-au sutit croaissant (covrigii care va sa zica) din vestibul cortului. Deci inchipuiti-va ca dupa o noapte rece si ploioasa te trezesti la 3noaptea cu niste urlete ciudate (se grohaiau, se muscau unii pe altii, parca eram la gradina zoologica nu in munti), asa ca dupa ce m-am lamurit ce este am bagat restul mancarii in cort si m-am culcat pe partea cealalta. Pana si melcii, prietenii mei s-au urcat pe cortul meu (cred ca le placea ca este galben, e mai delicios) de la atata potop. Nici nu vreau sa sa inchipuiti ce fleasca si ce murdar e cortul meu acuma!
Well, cam atata deocamdata pornesc iar la drum spre nord spre Quebec City si fluviul St. Laurent de care m-am despartit de ceva timp.
Tot mai sus vrednici pionieri,
Mircea
Ah si azi-noapte am fost atacat!!! De o haita de ratoni care la orele 3:05AM trecute fix, au dat iama peste cortul meu si mi-au sutit croaissant (covrigii care va sa zica) din vestibul cortului. Deci inchipuiti-va ca dupa o noapte rece si ploioasa te trezesti la 3noaptea cu niste urlete ciudate (se grohaiau, se muscau unii pe altii, parca eram la gradina zoologica nu in munti), asa ca dupa ce m-am lamurit ce este am bagat restul mancarii in cort si m-am culcat pe partea cealalta. Pana si melcii, prietenii mei s-au urcat pe cortul meu (cred ca le placea ca este galben, e mai delicios) de la atata potop. Nici nu vreau sa sa inchipuiti ce fleasca si ce murdar e cortul meu acuma!
Well, cam atata deocamdata pornesc iar la drum spre nord spre Quebec City si fluviul St. Laurent de care m-am despartit de ceva timp.
Tot mai sus vrednici pionieri,
Mircea
marți, 23 mai 2006
impresii din Quebec: odometru 900km
Va salut din Waterloo, Quebec nu cel de la batalia faimoasa a lui Napoleon dar orisicum, parca ma aflu in pantofii lui Napoleon din acele momente.
De vreme nici nu vreau sa mai discut macar ca inca le ploua, astia au primit portia dubla de precipitatie pe anul acesta asa ca precum se vede botezul continua. In plus s-a facut si frig ca erau numai 5gC dimineata deci cred ca noaptea erau cam zero (ar mai lipsi sa ninga ca altfel am parte de tot ce vrei). Se pare totusi ca de maine de indreapta lucrurile.
Altfel moralul sta bine, m-am obisnuit in sfarsit cu noul stil de viata :) deci nu ma pot plange, iara provincia Quebec s-a aratat destul de primitoare pana in momentul de fata. M-au vazut astia asa de curajos ca mi-au dat o legitimatie gratuita la clubul optimistilor (nu glumesc chiar exista si am vazut semne la intrarea in anumite orase, dar n-am vazut nici un optimist pana acuma).
Daca e sa ma compar cu ceva animal eu cred ca sunt oarecum ca un melc: in nici o graba, cu calabalacul in spinare, mirosind iarba, n-am treaba, incet dar sigur, alt ritm de viata, chiar daca nu e usor
Si pt. amuzament:
un ardelean se întoarce cu mâna goală de la cules de melci:
"pai cum naiba? nici măcar unul n-ai gasit?" il întreaba nevastă-sa.
"ba da. mai mulţi!" zice el. "dar când mă aplecam să-l culeg, melcul: ţuşti, in tufiş !!!"
Va salut si la drum iarasi ca iar ameninta ploaia...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)