marți, 23 mai 2006
sâmbătă, 20 mai 2006
Inca ceva date tehnice:
1. viteza medie e cam intre 15-18km/h (depinde de unde bate vantul si suprafata pavata sau nepavata) si in general ma opresc pe la ora 6-7PM cel tarziu. Azi am mers numai 40km dar prin ploaie care au fost mai dificili decat cei 120km de acum 2zile cand a fost soare in timpul zilei.
2. costul mediu e cam $40-50/zi mult mai ieftin in zilele cu cortul (am avut si zile de $0 si mai scumpe cu pensioane si mancare pt. cateva zile $80)
3. va rog sa nu-mi puneti intrebari prin sectiunea Comments ca s-ar putea sa nu apuc sa le citesc pe toate, emailul e baza!
4. poze o sa apara numai cand am o conexie rapida dar pana acum majoritatea au fost incete sau n-am avut voie sa-mi conectez aparatul foto (ex. la biblioteca)
5. pt. harta mergeti la Google Maps si puneti destinatia precum Waterloo, Quebec si pe urma se poate mari, micsora dupa nevoie.
2. costul mediu e cam $40-50/zi mult mai ieftin in zilele cu cortul (am avut si zile de $0 si mai scumpe cu pensioane si mancare pt. cateva zile $80)
3. va rog sa nu-mi puneti intrebari prin sectiunea Comments ca s-ar putea sa nu apuc sa le citesc pe toate, emailul e baza!
4. poze o sa apara numai cand am o conexie rapida dar pana acum majoritatea au fost incete sau n-am avut voie sa-mi conectez aparatul foto (ex. la biblioteca)
5. pt. harta mergeti la Google Maps si puneti destinatia precum Waterloo, Quebec si pe urma se poate mari, micsora dupa nevoie.
La granita!
Eh ce mai stii, iara m-am cazat la un pension ud fleasca, dar am mai impins steguletul pana la "granita" intre Ontario si Quebec cu inca vreo 40km (in Lancaster). Ce sa zic nu va doresc sa vedeti ce placere e sa pedalezi prin ploaie, cu ochelarii fleasca, cam pe la 10gC, dar mai bine decat sa fi ramas la Anchor Motel (motelul Ancora) care cred ca ar fi vrut sa ma ancoreze acolo ca nu vroia sa ma mai lase sa plec, acuma dupa ce m-am dezancorat de toate precum lucru, apartament, viata normala... ;)
Orisicum acuma experimentez cu viata la ferma. Aicea ma gasesc acuma la o ferma de vaci Angus chiar pe malul fluviului St. Lawrence, fluviu cel mai important din istoria Canadei fiind o granita ce a separat SUA si Canada (are aprox. 1000km), fiind folosit pt. comert, cel mai mare debit din nord America si care a ajutat la inflorirea a 3 orase majore: Toronto, Montreal si Quebec si a legat aceste orase cu oceanul Atlantic dupa ceva modificari mai recente (un fel de versiunea Canal Dunare-Marea Neagra la o scara mult mai mare, versiunea canadiana). Aicea este un link pt. cei care vor sa aprofundeze (in engleza):
Well, cam atata cu istoria, dar e interesant cand o vezi zilnic in fata ochilor (mai aburita sau nu in functie de cat ploua :)
Salutari si bonjour Quebec de maine sa sper daca se mai opreste potopul!
Mircea
Orisicum acuma experimentez cu viata la ferma. Aicea ma gasesc acuma la o ferma de vaci Angus chiar pe malul fluviului St. Lawrence, fluviu cel mai important din istoria Canadei fiind o granita ce a separat SUA si Canada (are aprox. 1000km), fiind folosit pt. comert, cel mai mare debit din nord America si care a ajutat la inflorirea a 3 orase majore: Toronto, Montreal si Quebec si a legat aceste orase cu oceanul Atlantic dupa ceva modificari mai recente (un fel de versiunea Canal Dunare-Marea Neagra la o scara mult mai mare, versiunea canadiana). Aicea este un link pt. cei care vor sa aprofundeze (in engleza):
Well, cam atata cu istoria, dar e interesant cand o vezi zilnic in fata ochilor (mai aburita sau nu in functie de cat ploua :)
Salutari si bonjour Quebec de maine sa sper daca se mai opreste potopul!
Mircea
De la granita Ontario/Quebec
Va transmit salutari din Cornwall, aproape de granita cu Quebecul unde as vrea sa trec maine. Si aveti dreptate: le toarna de dimineata pana seara, ploaie mocaita de toamna si asa s-a anuntat ca va fi pana luni, deci devin f. optimist ca aproape am invatat-o pe Kiki(iapa mea inaripata) sa inoate.
Cred ca faptul ca ma cheama si Ionut are de a face cu ceva prin ceruri ca vad ca Sf. Ioan Botezatorul s-a redecis sa ma boteze si o tine intr-o veselie. Deja am 8zile in care a plouat in fiecare zi cel putin o perioada.
Dar nici ca-mi pasa, azi o iau frumos prin ploaie si o tai spre granita cu Quebec-ul, e mai greu cu vizibilitatea si cu faptul ca mai e si frigut pe deasupra (cam 10-12gC), dar atata timp cat stau cazat la un motel sau Bed&Breakfast lucrurile sunt ok.
Problemele tehnice si fizice sau cam rezolvat, moralul e sus, d-abia astept sa gust Atlanticul (cand am sa-l vad am sa ma duc sa gust apa aia sarata si s-o initiez si pe Kiki).
Distanta medie e de cam 75km/zi dar asta in special din cauza ploilor pe care incerc sa le driblez/evit pe cat posibil si am devenit destul de talentat pot s-o afirm, dar am avut deja zile de 120km/zi, sau zile in care am facut 75km pana-n ora 2PM. In general greutatea bagajelor nu mai prezinta o problema si n-am mai avut nici alte probleme tehnice. Azi mi-am schimbat oglinda retrovizoare care era sparta, deci sper ca am terminat cu ghinioanele.
Cam atata deocamdata, deci asta e cu mutatul steguletului e mai dificil acum ca s-a imbibat cu apa si de la atata ploaie parca vrea sa prinda radacini, dar sunt in Cornwall si aseara am celebrat peste 600km pe odometru, mai mult decat am facut in orice alta calatorie pana acuma.
Numai bine si zile insorite,
Mircea
Cred ca faptul ca ma cheama si Ionut are de a face cu ceva prin ceruri ca vad ca Sf. Ioan Botezatorul s-a redecis sa ma boteze si o tine intr-o veselie. Deja am 8zile in care a plouat in fiecare zi cel putin o perioada.
Dar nici ca-mi pasa, azi o iau frumos prin ploaie si o tai spre granita cu Quebec-ul, e mai greu cu vizibilitatea si cu faptul ca mai e si frigut pe deasupra (cam 10-12gC), dar atata timp cat stau cazat la un motel sau Bed&Breakfast lucrurile sunt ok.
Problemele tehnice si fizice sau cam rezolvat, moralul e sus, d-abia astept sa gust Atlanticul (cand am sa-l vad am sa ma duc sa gust apa aia sarata si s-o initiez si pe Kiki).
Distanta medie e de cam 75km/zi dar asta in special din cauza ploilor pe care incerc sa le driblez/evit pe cat posibil si am devenit destul de talentat pot s-o afirm, dar am avut deja zile de 120km/zi, sau zile in care am facut 75km pana-n ora 2PM. In general greutatea bagajelor nu mai prezinta o problema si n-am mai avut nici alte probleme tehnice. Azi mi-am schimbat oglinda retrovizoare care era sparta, deci sper ca am terminat cu ghinioanele.
Cam atata deocamdata, deci asta e cu mutatul steguletului e mai dificil acum ca s-a imbibat cu apa si de la atata ploaie parca vrea sa prinda radacini, dar sunt in Cornwall si aseara am celebrat peste 600km pe odometru, mai mult decat am facut in orice alta calatorie pana acuma.
Numai bine si zile insorite,
Mircea
joi, 18 mai 2006
din Morrisburg, ON
Mutam steguletul la Morrisburg, Ontario. Odometru: 555km
Puteti voi ghici de ce am avut parte azi? Mai, dar vad ca nu mai e nici o surpriza: de ploaie. Norocul meu e ca nu a inceput decat spre sfarsitul dupa-amiezei asa ca majoritatea zilei am avut parte de soare in sfarsit ca am crezut ca nu mai exista. Orisicum pt. urmatoarea saptamana se anunta ploaie zilnica asa ca pastrez ganduri optimiste. Se pare ca a venit monsunul si prin Canada, tocmai cand m-am decis sa plec si eu in calatorie, dar asta e, m-am razbunat si m-am cazat iarasi la un pension ca afara iara e flescalaie si ba ploua ba se opreste, dar nici ca-mi pasa in momentul de fata.
Din faptele diverse de azi e ca m-am imbatat: complet si iremediabil, eram beat turta coane Fanica de atata parfum de la tufele de liliac de pretutindeni, de triluri de pasari de parca eram la concert de Schubert (care tin sa va mentionez se potriveste la fix cu rapaitul de ploaie de pe cort, de la radioul meu portativ). In sfarsit o experienta empirica ce nu poate fi captata pe pelicula. Si voi care credeati ca mi-am luat o sticla de rachiu ca sa-mi uit de singuratate si plictiseala eh?
Noroc cu o furtuna cu traznete si fulgere, de se zguduia biserica la intrarea careia ma adaposteam (nu va faceti griji ca Dumnezeu nu trazneste bisericile), care m-a mai trezit putin din betie.
Oh si inca o chestie haioasa: cica sa scriu un email la bibilioteca din Cardinal. Dau drumul la Internet Explorer se incarca ceva pagina incetisor, intru pe contul meu de la Yahoo d-abia d-abia, bat acolo un text oarecare dupa care dau sa-l trimit. Ti-ai gasit! Dupa vreo 10 incercari si incercat si prin alt cont, a murit conexia de parca inghetase in timp ca si oraselul acela uitat de soarta.
Maine la drum din nou spre granita cu Quebec!!!
Mircea
Puteti voi ghici de ce am avut parte azi? Mai, dar vad ca nu mai e nici o surpriza: de ploaie. Norocul meu e ca nu a inceput decat spre sfarsitul dupa-amiezei asa ca majoritatea zilei am avut parte de soare in sfarsit ca am crezut ca nu mai exista. Orisicum pt. urmatoarea saptamana se anunta ploaie zilnica asa ca pastrez ganduri optimiste. Se pare ca a venit monsunul si prin Canada, tocmai cand m-am decis sa plec si eu in calatorie, dar asta e, m-am razbunat si m-am cazat iarasi la un pension ca afara iara e flescalaie si ba ploua ba se opreste, dar nici ca-mi pasa in momentul de fata.
Din faptele diverse de azi e ca m-am imbatat: complet si iremediabil, eram beat turta coane Fanica de atata parfum de la tufele de liliac de pretutindeni, de triluri de pasari de parca eram la concert de Schubert (care tin sa va mentionez se potriveste la fix cu rapaitul de ploaie de pe cort, de la radioul meu portativ). In sfarsit o experienta empirica ce nu poate fi captata pe pelicula. Si voi care credeati ca mi-am luat o sticla de rachiu ca sa-mi uit de singuratate si plictiseala eh?
Noroc cu o furtuna cu traznete si fulgere, de se zguduia biserica la intrarea careia ma adaposteam (nu va faceti griji ca Dumnezeu nu trazneste bisericile), care m-a mai trezit putin din betie.
Oh si inca o chestie haioasa: cica sa scriu un email la bibilioteca din Cardinal. Dau drumul la Internet Explorer se incarca ceva pagina incetisor, intru pe contul meu de la Yahoo d-abia d-abia, bat acolo un text oarecare dupa care dau sa-l trimit. Ti-ai gasit! Dupa vreo 10 incercari si incercat si prin alt cont, a murit conexia de parca inghetase in timp ca si oraselul acela uitat de soarta.
Maine la drum din nou spre granita cu Quebec!!!
Mircea
miercuri, 17 mai 2006
Invataturi de minte
"Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece."
"Glossa" Eminescu
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece."
"Glossa" Eminescu
Poze, poze hai la poze...
Si tancul la tanc trage nu? De prin Kingston si inca una cu cortul fleasca...
Lupta acerba de a supravietui!
Yeah, right! Nu ce credeti, dar va asigur ca inca ploua numai ca acum m-am cazat si eu ca oamenii normali la un pension (Bed&Breakfast) si am facut o baie pe cinste, am Internet, am mancat bine, ce sa mai boier...
Intamplare hazlie:
Inca o placere diabolica a eroului dumneavastra este de a se lupta cu escadrilele inamice de tantari care imi ataca buncarul meu in fiecare seara fara gres. Partea geniala e ca inginerul care a proiectat acest buncar (adica cort) mi-a acordat placerea nebuna de a pune drept usa o panza fina cu gaurele prin care chipurile circula aerul sa duca condensul noaptea (aiurea in rolul acesta nu functioneaza ca dupa o noapte "incinsa" ma trezesc cu tot condesul pe ochi). In schimb aceasta panza a devenit atractia generala pt. ca atunci cand escadrilele de tantari si alte jivine precum divizia grea cu armura (adica gandaci de tot felul) sau cataratorii de munte (paienjenii) ma "miros" atuncea se declanseaza razboiul. Da, va zic sincer, in fiecare seara am razboi si, ca un cavaler adevarat, incep prin a nimici cu imensa satisfactie trupele inamice, care zapacite si debusolate nu pot pricepe cum de nu pot da de mine, in timp ce eu inarmat pana in dinti, in spatele unui asa de impenetrabil zid de aparare (ca linia Marginot a francezilor in WWII) rad sardonic si macelaresc fara mila.
Din pacate totul se echivaleaza oarecum cand trebuie sa ies din buncarul meu pt. nevoi domestice si atunci sa vezi tu doamne cum se razbuna si ei pe mine: un adevarat razboi de atritie in tot sensul cuvantului, chiar daca ei sunt mici, sunt f. numerosi deci tipic castigi cateva, pierzi altele, totul intr-un balans etern!
Dar pe urma nu intru eu iarasi in cort (pardon, buncar) si mai scapa cate un inamic sau doi inauntru si dupa ce inchid zidul de aparare ma desfat prin agonia inamicului care se vede inconjurat fara scapare, gata de a fi strivit de prosopul meu de batalie (adica pardon, sabia mea atotnimicitoare). Crud stiu, dar ajuta dpdv moral, credeti-ma!
Moralul povestii: oh ce atata moral, fa haz de necaz ca altfel face necazul haz de tine. De luat aminte.
Intamplare hazlie:
Inca o placere diabolica a eroului dumneavastra este de a se lupta cu escadrilele inamice de tantari care imi ataca buncarul meu in fiecare seara fara gres. Partea geniala e ca inginerul care a proiectat acest buncar (adica cort) mi-a acordat placerea nebuna de a pune drept usa o panza fina cu gaurele prin care chipurile circula aerul sa duca condensul noaptea (aiurea in rolul acesta nu functioneaza ca dupa o noapte "incinsa" ma trezesc cu tot condesul pe ochi). In schimb aceasta panza a devenit atractia generala pt. ca atunci cand escadrilele de tantari si alte jivine precum divizia grea cu armura (adica gandaci de tot felul) sau cataratorii de munte (paienjenii) ma "miros" atuncea se declanseaza razboiul. Da, va zic sincer, in fiecare seara am razboi si, ca un cavaler adevarat, incep prin a nimici cu imensa satisfactie trupele inamice, care zapacite si debusolate nu pot pricepe cum de nu pot da de mine, in timp ce eu inarmat pana in dinti, in spatele unui asa de impenetrabil zid de aparare (ca linia Marginot a francezilor in WWII) rad sardonic si macelaresc fara mila.
Din pacate totul se echivaleaza oarecum cand trebuie sa ies din buncarul meu pt. nevoi domestice si atunci sa vezi tu doamne cum se razbuna si ei pe mine: un adevarat razboi de atritie in tot sensul cuvantului, chiar daca ei sunt mici, sunt f. numerosi deci tipic castigi cateva, pierzi altele, totul intr-un balans etern!
Dar pe urma nu intru eu iarasi in cort (pardon, buncar) si mai scapa cate un inamic sau doi inauntru si dupa ce inchid zidul de aparare ma desfat prin agonia inamicului care se vede inconjurat fara scapare, gata de a fi strivit de prosopul meu de batalie (adica pardon, sabia mea atotnimicitoare). Crud stiu, dar ajuta dpdv moral, credeti-ma!
Moralul povestii: oh ce atata moral, fa haz de necaz ca altfel face necazul haz de tine. De luat aminte.
Iara ploaie?
PLOAIE PLOAIE PLOAIE, m-am saturat deja, mami :)
Intamplare hazlie:
Mircea de la Canada (ca si vechiul Don Quixote de la Mancha, cavaler renumit in cautarea absurdului), se trezeste, "arunca un ochi" (adica din francezul jete un coup d'oeil) pe gaura de aerisire a cortului si vede ca afara e gri, inorat si sta ploua. Atuncea eroul nostru dupa multa convingere (yea, right) se intoarce la culcare pt. inca o 1/2 de ora (ca la urma urmei nu era decat ora 6AM; asta pt. ca eroul dvstra se culca in fiecare seara pe la ora 9 ca si gainile cand se intuneca).
Oh si era sa uit sa mentionez ca avand in vedere ca a plouat toata noaptea dimineata mi-am admirat mai intai balta care se formase in mijlocul cortului. Aproape ca pluteam cu salteaua, noroc cu sacul de dormit care se imbibase cu apa si actiona ca o ancora ca altfel poate as fi plutit pe undeva pe lacul Ontario in momentul de fata.
Complet reinvigorat la 6:30AM, incepe febril actiunea de circa 1.5ore de a reimpacheta toate bagajele (care parca niciodata nu incap), luat micul dejun, reparat potcoava (adica cauciucul spart de aseara) etc. etc. Culminand cu mult succes aceasta munca asidua iese afara, inhama iapa (adica pune bagajele pe ea) si da sa plece la drum. Nici nu se priponeste bine pe sa, eroul dvstra, ca incepe sa le toarne cu galeata (parca era potopul lui Noah), de nu se mai vedea cal cu persoana si derapau copitele prin noroi, astfel incat, mai mult impinsa, iapa mea Kiki, s-a lasat condusa pana la primul loc mai adapostit ca sa-si poata stapanul fixa stergatoarele de parbriz care erau cam defecte si nici aerul conditionat nu prea mergea ca se cam aburisere ochelarii.
Moralul povestii: daca sta sa ploua ai grija ce faci ca mama natura are un simt al umorului f. rafinat si te asteapta pana te crezi gata si pe urma ti-o trage cu tunete (adica hohote de ras ceresti) de nici nu mai vezi pe unde mergi. Va zic complet alte legi/reguli se aplica in drumetiile fara noima si va rog frumos, in special pe cei care v-ati luat casa (va luati) sa verificati acoperisul sa nu intre apa, ca intr-o buna dimineata o sa va treziti din pat in piscina ca si mine.
Luati aminte copii!
Intamplare hazlie:
Mircea de la Canada (ca si vechiul Don Quixote de la Mancha, cavaler renumit in cautarea absurdului), se trezeste, "arunca un ochi" (adica din francezul jete un coup d'oeil) pe gaura de aerisire a cortului si vede ca afara e gri, inorat si sta ploua. Atuncea eroul nostru dupa multa convingere (yea, right) se intoarce la culcare pt. inca o 1/2 de ora (ca la urma urmei nu era decat ora 6AM; asta pt. ca eroul dvstra se culca in fiecare seara pe la ora 9 ca si gainile cand se intuneca).
Oh si era sa uit sa mentionez ca avand in vedere ca a plouat toata noaptea dimineata mi-am admirat mai intai balta care se formase in mijlocul cortului. Aproape ca pluteam cu salteaua, noroc cu sacul de dormit care se imbibase cu apa si actiona ca o ancora ca altfel poate as fi plutit pe undeva pe lacul Ontario in momentul de fata.
Complet reinvigorat la 6:30AM, incepe febril actiunea de circa 1.5ore de a reimpacheta toate bagajele (care parca niciodata nu incap), luat micul dejun, reparat potcoava (adica cauciucul spart de aseara) etc. etc. Culminand cu mult succes aceasta munca asidua iese afara, inhama iapa (adica pune bagajele pe ea) si da sa plece la drum. Nici nu se priponeste bine pe sa, eroul dvstra, ca incepe sa le toarne cu galeata (parca era potopul lui Noah), de nu se mai vedea cal cu persoana si derapau copitele prin noroi, astfel incat, mai mult impinsa, iapa mea Kiki, s-a lasat condusa pana la primul loc mai adapostit ca sa-si poata stapanul fixa stergatoarele de parbriz care erau cam defecte si nici aerul conditionat nu prea mergea ca se cam aburisere ochelarii.
Moralul povestii: daca sta sa ploua ai grija ce faci ca mama natura are un simt al umorului f. rafinat si te asteapta pana te crezi gata si pe urma ti-o trage cu tunete (adica hohote de ras ceresti) de nici nu mai vezi pe unde mergi. Va zic complet alte legi/reguli se aplica in drumetiile fara noima si va rog frumos, in special pe cei care v-ati luat casa (va luati) sa verificati acoperisul sa nu intre apa, ca intr-o buna dimineata o sa va treziti din pat in piscina ca si mine.
Luati aminte copii!
Keep on goin'
Tot la drum la drum la drum cu ferry-ul din Glenora, cu viata de camping (cortul fleasca dar miroase a liliac cel putin, la adapost de ploaie.
Incertitudini din jurnal
Asta-mi place ca efectiv nu sti cum va evolua o zi si ca dupa fiecare colt poate fi o surpriza placuta sau una neplacuta. Deci precum spuneam, ziua a inceput cu o ploaie tapana, dar pe urma lucrurile au inceput sa intre intr-un ritm normal. Vremea s-a indreptat, am luat un pranz cu paine calda proaspat scoasa din cuptor (mai buna decat oricare am facut eu vreodata) cu niste salam de tara adevarat, asa ca m-am cinstit temeinic, dupa care si ritmul pe bicicleta a crescut proportional.
Pe urma am ajuns in Picton unde am reusit sa scriu la toti cateva randuri sau prin acest jurnal si dintr-o data am simtit o mare usurare si un sens de fericire launtrica ca am atatea suflete carora le pasa de mine si care chiar daca nu sunt aproape fizic ii simt aproape spiritual. Va multumesc tuturor si sunteti cu totii in gandurile mele.
O intamplare hazlie sa vedeti cu ce ma lupt eu:
Mircea, eroul dumneavastra, vrea sa faca dus dupa o zi de goana asa ca se duce frumos pe malul lacului Ontario(neavand alta optiune ca e cu cortul), se dezbraca la chiloti si ...
Intra cu picioarele in apa!
Vai si amar! Mircea sare din apa ca si ars cand vede cat de rece e apa! Vantul sufla, apa vuieste, Mircea se topeste de frig, asa ca tremurand ca un amarat, eroul nostru se imbraca in timp record cu dintii clantanind de frig si se decide ca poate e mai usor sa se stearga cu un prosop ud in cort ca si in notpile precedente.
Lectia invatata: daca temperatura e sub 10gC cu efectul vantului (si e in luna mai), e mai bine sa nu faci pe grozavul ca pe urma trebuie sa alergi ca disperatul ca sa te incalzesti, adica o cura zdravana de 100 de abdomene + 30 de flotari! De luat aminte...
Pe urma am ajuns in Picton unde am reusit sa scriu la toti cateva randuri sau prin acest jurnal si dintr-o data am simtit o mare usurare si un sens de fericire launtrica ca am atatea suflete carora le pasa de mine si care chiar daca nu sunt aproape fizic ii simt aproape spiritual. Va multumesc tuturor si sunteti cu totii in gandurile mele.
O intamplare hazlie sa vedeti cu ce ma lupt eu:
Mircea, eroul dumneavastra, vrea sa faca dus dupa o zi de goana asa ca se duce frumos pe malul lacului Ontario(neavand alta optiune ca e cu cortul), se dezbraca la chiloti si ...
Intra cu picioarele in apa!
Vai si amar! Mircea sare din apa ca si ars cand vede cat de rece e apa! Vantul sufla, apa vuieste, Mircea se topeste de frig, asa ca tremurand ca un amarat, eroul nostru se imbraca in timp record cu dintii clantanind de frig si se decide ca poate e mai usor sa se stearga cu un prosop ud in cort ca si in notpile precedente.
Lectia invatata: daca temperatura e sub 10gC cu efectul vantului (si e in luna mai), e mai bine sa nu faci pe grozavul ca pe urma trebuie sa alergi ca disperatul ca sa te incalzesti, adica o cura zdravana de 100 de abdomene + 30 de flotari! De luat aminte...
Despre prietenie
Dupa multe incercari m-am decis sa devin prietenul meu insami. Asta din lipsa de oricine altcineva cu care sa vorbesc, deci nu prea am avut multe alte optiuni de ales si stiti ce? Sunt destul de incantat mi-am dat seama ca pot sa-mi vorbesc ore intregi. :)
marți, 16 mai 2006
Viata pe drum
Salutari, salutari din nu asa indepartatul Kingston pe unde ma aflu acum dupa ce m-am luptat putin cu ploaia, cu problemele mecanice si tehnice si cu adaptatul in general la conditiile drumului si vietii asociate.
Orisicum pot sa ma mandresc ca am trecut cu bine pana acuma si ca ma simt in forma si ca toate au inceput sa intre intr-un ritm acceptabil si chiar placut. Impresii de drum: multe si marunte, dar memorabile. Drumuri liniste pe langa lacul Ontario, mirosul imbatator de liliac inflorit, ciripit de pasari, parcuri cu vegetatie luxurianta. In alte cuvinte: SENSORY SYSTEM OVERLOAD!
Si cum totul trebuie balansat, mai este si partea cu adaptatul fizic la drum (in special cu saua, care parca e o potcoava incinsa care ti-o lipesc de "dos") dar acum dupa 4 zile si asta a devenit mult mai suportabila, sper sa dispara complet in inca cateva zile. Am ocolit f. indeaproape cateva ploi, ieri tocmai am pus cortul si a inceput sa le toarne pana de dimineata. In plus am avut si norocul incepatorului ca mi s-a spart si cauciucul din spate chiar cand parcam bicicleta (asta noroc fiindca se putea sa ma prinda pe drum si sa ma prinda si ploaia ca sa vezi). Altfel inca cateva probleme mici tehnice care le-am rezolvat cum ar fi modul de prindere al bagajelor.
Cam atata deocamdata mai vedem in viitor si din pacate nu prea pot sa scriu pe cat de des mi-as dori pt. ca prin toate satucele prin care am fost accesul la INternet este inexistent, lumea avandul acasa, iar bibliotecile pe care ma bazam au program atat de redus incat sunt deschise numai o zi pe saptamana si atuncea 3h, deci nu prea convenabil.
Oriscum e momentul sa ma intorc la drum,
Pe curand,
Mircea
PS: oh si era sa uit cand era sa ma zboare vantul de pe drum, eu incercam sa merg est, el ma impingea vest asa ca a fost o batalie crancene ca si intre Praslea cel voinic si Vantul Zmeul cel Rau si pana la urma l-am invins, noroc cu o ciocolata si un lapte, ca eroul dumneavastra cel (papa-lapte) s-ar fi intors in directia ailalta, ca la urma urmei nu directia geografica conteaza ci aia in care bate vantul.
Va salut stimabili!
sâmbătă, 13 mai 2006
prima zi
Buna,
Am trecut cu bine de prima zi. Am avut ceva probleme cu bagajele - greutatea nu era egal distribuita dar s-au rezolvat. Azi voi dormi la Oshawa intr-un camping. Din pacate nu pot sa scriu mult acum. Voi reveni cit de curind.
Cu gindul la voi si picioarele la pedale va pup cu drag,
Mircea
Am trecut cu bine de prima zi. Am avut ceva probleme cu bagajele - greutatea nu era egal distribuita dar s-au rezolvat. Azi voi dormi la Oshawa intr-un camping. Din pacate nu pot sa scriu mult acum. Voi reveni cit de curind.
Cu gindul la voi si picioarele la pedale va pup cu drag,
Mircea
miercuri, 10 mai 2006
Raspunsuri tehnice
Si aicea cateva raspunsuri la intrebarile tehnice:
Greutatea aproximativa este de 20kg bicicleta + 25kg bagajele + 75kg calaretul. Distributia greutatii este ceva mai mare pe spate (cam 60%) si restul pe fata si cat se poate de echilibrat stanga-dreapta.
De incarcat bicicleta nu dureaza f. mult as spune cam 15minute sa pui totul in bagaje iar cortul si el cam 10minute sa-l instalezi si 10min sa-l strangi.
Noaptea bicicleta sta afara legata cu un cablu de un copac/stalp iar bagajele intra in vestibulul de la cort, sau chiar cu mine in cort cand Mirela nu este. Cand voi merge la cumparaturi bicicleta va sta legata de un stalp tot cu acelasi cablu, sau pot sa astept pana ma cazez la un camping si pe urma ma duc cu bicicleta fara bagaje. In cel mai rau caz, daca nu le simt in siguranta pot sa iau bagajele cu mine inauntru intr-un rucsac.
Modelul bicicletei este 2005 Koga Miyata World Traveller (www.koga.com) si pe scurt Kiki.
Pe masura ce mai apar si alte intrebari am sa mai afisez si cateva raspunsuri.
How low will we go? Check out Yahoo! Messenger’s low PC-to-Phone call rates.
Greutatea aproximativa este de 20kg bicicleta + 25kg bagajele + 75kg calaretul. Distributia greutatii este ceva mai mare pe spate (cam 60%) si restul pe fata si cat se poate de echilibrat stanga-dreapta.
De incarcat bicicleta nu dureaza f. mult as spune cam 15minute sa pui totul in bagaje iar cortul si el cam 10minute sa-l instalezi si 10min sa-l strangi.
Noaptea bicicleta sta afara legata cu un cablu de un copac/stalp iar bagajele intra in vestibulul de la cort, sau chiar cu mine in cort cand Mirela nu este. Cand voi merge la cumparaturi bicicleta va sta legata de un stalp tot cu acelasi cablu, sau pot sa astept pana ma cazez la un camping si pe urma ma duc cu bicicleta fara bagaje. In cel mai rau caz, daca nu le simt in siguranta pot sa iau bagajele cu mine inauntru intr-un rucsac.
Modelul bicicletei este 2005 Koga Miyata World Traveller (www.koga.com) si pe scurt Kiki.
Pe masura ce mai apar si alte intrebari am sa mai afisez si cateva raspunsuri.
How low will we go? Check out Yahoo! Messenger’s low PC-to-Phone call rates.
Febra Pregatirilor
Hmm, in febra pregatirilor de plecare.
Bagajele facute!
Bicicleta bibilita: unsa, stransa si spalata...
Ultimele prostii birocratice indeplinite (precum asigurarea medicala etc. etc.)
Mai ramane doar sa-mi iau in sfarsit perechea de ochelari care trebuia sa vina azi si sa plec in sfarsit spre marele si furtunosul ocean atlantic! D-abia astept!
Azi tocmai am citit despre povestea unui tip la vreo 50 de ani care a mers de la cercul polar din Alaska si pana in Florida pe bicicleta si s-a luptat cu nori de tantari si praf, a traversat munti, a dormit cu ursii si tot dichisul. Intrebat de ce intreprinde o asemenea calatorie a raspuns ca: NU VREA SA AIBA REGRETE! Adica mai tarziu cand va fi pe patul cel de moarte, nu vroia sa regrete ca nu a incercat sa-si indeplineasca si acest vis. In sfarsit si el a ramas surprins de generozitatea oamenilor care fara macar a-l cunoaste i-au acordat masa si casa si l-au ajutat sa treaca prin situatile dificile.
Maine se anunta ploaie si sper in sfarsit sa primesc ochelarii si sa pot pleca vineri dimineata.
Salutari din Mississauga! si cateva poze cu bicicleta incarcata si gata de plimbarea cea mare, ma intreb cateodata daca are ea vreo idee la ce o asteapta?
Bagajele facute!
Bicicleta bibilita: unsa, stransa si spalata...
Ultimele prostii birocratice indeplinite (precum asigurarea medicala etc. etc.)
Mai ramane doar sa-mi iau in sfarsit perechea de ochelari care trebuia sa vina azi si sa plec in sfarsit spre marele si furtunosul ocean atlantic! D-abia astept!
Azi tocmai am citit despre povestea unui tip la vreo 50 de ani care a mers de la cercul polar din Alaska si pana in Florida pe bicicleta si s-a luptat cu nori de tantari si praf, a traversat munti, a dormit cu ursii si tot dichisul. Intrebat de ce intreprinde o asemenea calatorie a raspuns ca: NU VREA SA AIBA REGRETE! Adica mai tarziu cand va fi pe patul cel de moarte, nu vroia sa regrete ca nu a incercat sa-si indeplineasca si acest vis. In sfarsit si el a ramas surprins de generozitatea oamenilor care fara macar a-l cunoaste i-au acordat masa si casa si l-au ajutat sa treaca prin situatile dificile.
Maine se anunta ploaie si sper in sfarsit sa primesc ochelarii si sa pot pleca vineri dimineata.
Salutari din Mississauga! si cateva poze cu bicicleta incarcata si gata de plimbarea cea mare, ma intreb cateodata daca are ea vreo idee la ce o asteapta?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)